Nenumărate doruri ca arșiță

oamenii niciodată pecepuți 
altfel decât frumoși
n-au cum să-i înțeleagă pe urâți,
bogații pe săraci,
iar tinerii pe bătrâni...
și cum să înțelegi ce n-ai trăit
ce nu ți-e la-ndemână,
ce nu te atinge?
numeroase fire de înțelegere
se pot doar întrețese din bunăvoință,
din compasiune, ori aiurea,
tu percepând, totuși
că tot ce n-ai trăit și te doare
e asemenea dorului ca o arșiță
ce știi că niciodată nu-ți va trece
fiindcă ulciorul ce-ți era menit
a fost spart dintr-o întâmplare...
esența însă - ca orice esență -
îți va scăpa, eterându-se.