Azi, vâltoarea verii m-a iubit pe mine

Azi, ochii zilei s-au deschis,
cu un surâs perfect, doar pentru mine
ignorând cerul retras în înaltul lui regesc
timid și aprins ca un îndrăgostit,
pământul scufundat în praful verii
solid și monoton ca moartea,
furnicarul numit omenire
prea grăbit și repede uitător.
Azi, vâltoarea verii m-a iubit pe mine
cu vipia fetelor mari
la vârsta primelor vise
când viața apare
doar  iubire și frumuseți,
neumărate și candide frumuseți,
dar și inocențe
când cu nepăsare îți spui:
de ce să mă doară, 
când poate să nu-mi pese?!
Azi, inspirând, expirând - respirând
în același ritm cu ziua de iulie
n-am nevoie să fiu ținută de mână
ca să găsesc drumul șerpuind
pe miriștea fierbinte...