Împărțire justă

dintr-o frumoasă istorie împărțită-mpreună
acum stăpânim, separat, câte două povești
eu mocnind înciudată în partea mea de lună
tu nemaiamintindu-ți cum să te regăsești.

pe vremuri, când doi însemnam numai unul
locuiam împreună același cuib de cuci
acum fiecare într-un castel stăpânește
gospodărindu-și propria lume de năluci.

dacă nu ești cu mine, geaba se luminează
beznei lăsate-n locu-ți nu-i mai sunt de folos
nici soarele împărățind fierbinte la amiază
nici luna jeluindu-și destinul păgubos.

dar dacă într-o noapte, la marginea câmpiei,
vedea-voi dănțuinde flăcări ieșind ca dintr-un ou
stând pe pervaz cu pumnii in sprijinul bărbiei,
voi ști că este vremea de-a te iubi, din nou.