Vindecare

am putut privi din nou cerul
doar părăsindu-ți la picioare
îndoieli pe care, credulă,
le-ngrămădisem  în buzunare

mi-am  vindecat de tine rana
inimii încercate de tinerețe
răsfirând generos sentimente -
nostalgie, speranță, tandrețe

pe locul lăsat gol de gându-ți
am să cultiv - ironie
mici doruri și-ndemnuri năuce
o altă iubire - târzie.

eu ce să fac

eu ştiu că-n sinea ta
mă condamni în fiecare dimineaţă
la viaţă,
dar ce pot să fac
dacă până în amurg
mă ucizi nemilos
ca pe o muscă
sâcâitoare
între paginile unei cărţi
enervante?

Întâmplare nocturnă

bătuse de miezul nopţii

când am deschis ochii, iar tu

şedeai aplecat pe marginea patului

părând că meditezi, ori poate,

somnambulește rătăceai

într-o lume inaccesibilă mie.

o rază îţi îmbrăca regeşte faţa

cu chipul purificat al ideii

încât înduioşată am vrut să ating omul

despre care în stelele mele sta scris

să nu-l întâlnesc niciodată.

tresărind vehement la atingerea mâinii

te-ai scuturat de mine ca de-o povară

şuierându-mi înfrigurat:

nu mă mai iubi cum crezi tu,

iubeşte-mă cum îmi trebuie mie!