what was that?!




vineri, 31 august 2012

Teamă de toamnă



Plutind pe stradă cât mai anonim,
ca umbra ta să nu deranjeze pietrele
din visarea lor lenevoasă,
căutând răcoarea pe partea de trotuar 
de pe care soarele s-a retras jignit la apus,
târându-ți după tine temerile agățate de fustă,
ți-e frică să primești  toamna
pe care fiecare an ți-o pune în brațe
și cu care nu știi să te descurci
neștiind ce i-ar place, cum s-o iei, ce s-o întrebi,
consolându-te, totuși, de repetabilitatea lumii -
toamnele vin și se duc -
te pregătești să-i primești în suflet culorile amorfe
pe care doar ea știe să le amestece atât de tern
cu melancolia,  înserarea, nostalgia, disperarea -

joi, 30 august 2012

Impresie de August



zi furată lui August ascunsă bine să n-o fure ceilalți,
hoinărind pe aleile parcului necunoscut de toamnă,
senzația de lumină vie  orbindu-l pe Dumnezeu.
pe aleea străbătută fugar de razele violând frunzele virgine,
te regăsești singur, doar cu veverița
ascunzându-și și ea bucuria de tine,
iar în ziua asta esti fericit, gândind ca tot atâtea  mii de oameni
că lumea  sufletului tău e neîngrădită de vreri străine,
convins că plantând seninătate nimic altceva nu va crește 
pe locul luminos păstrat între emisferele tale.
poți simți dintr-odată că toamna poate fi atât de departe
niciodată nemaiatingându-te cu melancoliile ei bătrânești ...

miercuri, 29 august 2012

Seri tremurătoare de vară pe sfârșite








seri tremurătoare de vară pe sfârșite
stai singur cu o carte acoperindu-ți genunchii
în camera cu ferestrele larg deschise
simțind cum frigul te cuprinde din toate părțile
ezitând să te ridici să aprinzi lampa
să nu te orbească lumina ei veselă, nepotrivită
încerci să te ferești de singurătatea 
pânditoare din toate colțurile
dintr-odată, te-nfioară  umbra unui gând rătăcit
despre oameni care au trăit existențe absurde
poate și tu ești unul dintre ei
chiar în momentul acela poți observa
cum ridurile sufletului tău
sunt mai adânci decât ale timpului.

marți, 14 august 2012

Tristețea tăcerilor noastre


cine ne privește vede
doi oameni frumoși care tac
întristând cu tăcerea lor
cuvintele ce-ar fi putut să se nască
vorbind despre taina doimii.
tăcerea noastră a inventat necuvintele,
fiindcă noi
am diversificat tăcerea ca artă
scornind, de fiecare dată alte feluri:
de august, de decembrie, de martie,
tăceri de seară și de dimineață,
de echinocțiu și de solstițiu
tăceri de lună plină și de zile însorite,
pentru toate stările neterminate din noi.
am dezvoltat atâtea feluri de tăceri
uitând  de taumaturgia cuvintelor
și-am inventat atâtea alte căi
nenecesare, ignorând puterea 
primului cuvânt,
încât ne-am trezit dintr-o dată
Adam și Eva neștiutori,
nevorbitori, neoameni...




duminică, 12 august 2012

Cuvintele



Cuvintele îndrăgostiților
sunt fire întinse spre viață,
cu fiecare dintre ele urzindu-se lumi
nebănuite, nevisate.
Cel de-nceput
poate fi asemenea cuvântului dintâi
neînceputul, nerostitul, 
singurul în întuneric,
dădător de  sens nimicului
aprinzând iubirea în suflete amorfe.
Odată rostite,
înlănțuite ele se țin de mână,
încărcându-se magic de viață,
întinzând între oameni fire subțiri,
transparente și durabile legături interioare,
deschizătoare de căi, 
negândite, neștiute, neumblate...

Lăsați cuvintele  să vină la voi!

marți, 7 august 2012

Dacă ar fi iubit-o






Ea știa că, dacă ar fi iubit-o,
n-ar fi lăsat-o să plece
înainte de a afla totul
despre negările lui,
despre contradicțiile care-i țineau de urât
înserărilor,
despre bâjbâielile lui  egolatre,
despre discursurile pe care 
și le ținea în oglindă 
diminețile
când se bărbierea în baia austeră
închipuindu-și că i le ținea ei,
căci doar atunci avea curaj
să lase robinetul vorbelor deschis,
s-o înfrunte din cuvinte,
fără să se teamă
că obișnuitele noduri 
i se vor pune din nou în gât
ca atunci când ea ridica ochii spre el 
și-l întreba mută: chiar așa?!

Atunci ar fi putut intui că se află
între două ademenitoare lumi
fiecare trăgându-l de mână
de partea-i...

Dacă ar fi iubit-o,
n-ar fi lăsat-o să se îndepărteze
ca soarele în mijlocul amiezii
de unde știa că n-ar mai fi putut-o atinge,
nici aduce înapoi
și-ar fi găsit ocazia pe care atât o amânase
să-i șoptească:
eu nu..., niciodată..., totuși..., dar...

Dacă ar fi iubit-o...

luni, 6 august 2012

Nu te-am putut păcăli



Nu te-am putut păcăli
când în iubirea pe care
entuziastă ți-am pus-o în brațe
ți-am strecurat 
câțiva stropi de neliniște
să îți farmece gândurile.
Atent ai desfăcut-o-n bucăți
după obiceiul copiilor mici
de a-și desface jucăriile
și n-ai mai putut apoi 
să-i regăsești rostul.
Nici tu nu ai putut
să-mi înșeli simțurile
când în azima împăcării
ai frământat, 
șăgalnic, 
câteva picături de cucută
să-mi adormi mințile.
Ele erau acolo, 
mai vigilente decât
amândoi la un loc și,
deși am fi vrut
să ne abandonăm sentimentului
nu ne-am putut
păcăli unul pe altul
fiecare aparținându-și
până la capăt.

duminică, 5 august 2012

Când mi te-am scos din suflet


Când mi te-am scos din suflet
am simțit o vreme pustietatea libertății
apoi pe cea a seninătății,
până ce, într-un târziu,
n-am mai simțit nimic.
Mi-era, în sfârșit, bine
după ce scăpasem de toate întrebările,
lasându-ți-le
să le descurci pe îndelete,
când te cuprindea îndoiala
noii tale stări.
Tu cel învățat să trăiești
din întrebare în întrebare,
din neîncredere în neîncredere,
din iluzie în iluzie,
te vei regăsi într-o zi
în fața dorinței de a zgârma
în rana deschisă,
mirându-te că vei găsi acolo
doar cicatricea timpului
atoatevindecător.

Pășește cu atenție în fiecare dimineață


Pășește cu atenție în fiecare dimineață,
când calea-i năpădită de gândurile celorlalți,
iar tu, neatent, ai putea călca pe ele din greșeală,
neavând habar că uciderea gândurilor altora
e la fel de rea ca moartea însăși.


Slobozește cu grijă vorbele tale,
din toate părțile pândind relele nespuse
și fii conștient că, făcând răul,
nu te poți spăla pe mâni, precum Pilat din Pont, 
condamnând, în fiecare zi, bunătatea pe pământ.


Lasă-le altora alegerea, în fiecare dimineață,
așa vei putea fi generos cu ei și cu tine deopotrivă,
punând de-o parte zilele bune, cernându-le de cele rele,
precum grâul de neghină, precum noaptea din zi,
alege și tu doar ce de tine ține.

joi, 2 august 2012

Sunt dimineți în care mă trezesc vulnerabilă...


Sunt dimineți în care
mă trezesc vulnerabilă
și-atunci știu
că nici o neliniște
nu mi-a chinuit visele lâncede
pentru a mă pregăti
asprimilor zilei.
Dacă e să număr 
zilele trecute fără noimă,
genul acela de dimineți
asemenea altora neterminate,
de ce să nu mă-ntreb
dacă în diminețile acelea
mă trezesc din viață ori din moarte...