chiar de încerc, eu nu-ți pot sta alături
răceala ta imberbă și cam nătângă
izgonindu-mă în locuri mai pe potrivă-mi,
dar mă simt datoare să-ți spun
că mă vei găsi lipită de tine
când nu-ți vei mai spune că, dintre toate relele
eu sunt cel mai mic
când nu vei mai crede că începutul și sfârșitul
ne urmează soarta
când așezat pe-un petic de pământ
alături de mine și nu de altcineva
vei crede că sunt egala ta,
când firul ierbii și copacul bătrân
îți vor părea la fel de importante,
când vei înțelege că pământul ne încape pe toți, deopotrivă,
de-abia atunci
voi vorbi cu tine
despre toleranță, cu relevanță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu