what was that?!




duminică, 23 septembrie 2012

Doar o altă zi de toamnă



umbre prelungi cernute de perdelele bogate,
semn că duse-s orele vii ale zilei,
singură în casă pândindu-ți dorurile,
să nu se transforme  în nostalgii prea devreme,
să nu-ți amintească în buimăceala lor că,
oricât de mult te-ai retrage din lume,
rămâne o parte hoinară a ta
trăgându-se-napoi în curtea interioară a sinelui,
ascunzându-se și mai bine de ceilalți.
de-afară  răzbate același parfum tomnatic
ca-n fiecare an de când te știi,
iar soarele, neschimbat, de milenii
revarsă aceeași culoare aurie peste toamne,
doar tu, având câte ceva a-ți reproșa,
ai nevoie de o victorie ca de aer, nemaivoind
zile neterminate, vulnerabile,
toamna  înarmându-te cu toate tăcerile ei
așezate grijuliu în casete de aramă,
învăluite în frunze de toate culorile tristeții,
fiecare înlănțuind câte-o singurătate,
fiecare singuratate câte-o dezamăgire,
pentru fiecare zi ce va veni
și în care ploaia ți se va lipi de piele,
iubindu-te cum numai ea poate.

duminică, 9 septembrie 2012

în...






întrupat,
îndoit,
înamorat,
înflorit,
însingurat,
îngândurat,
înduioșat,
întristat,
în...

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Să schimbi


S-aduci vieții o schimbare
nu-i de-ajuns să schimbi parfumul
pe care mecanic ți-l răspândești diminețile
la subsuoara urechilor și-n valurile părului,
nici să-ți schimbi culoarea ojei la trecerea verii,
nici să-ți adaugi cârlionți rebeli
coafurii răvășite...

Cui se supără pe vechea lui viață
nu-i e de-ajuns s-o pună la aerisit pe gard,
s-o întoarcă pe toate părțile
și să culeagă din ea
cămeșile moliilor de mai an...

Cui nu i se mai potrivește spațiul
nu-i e de-ajuns să schimbe mobilele din colțuri
dacă nu mătură întâi de sub ele
amintirile prăfuite ori vii,
dacă nu cade mai întâi de pe scaunul
pe care s-a cocoțat
întru admirare de sine
în oglinda care-i venea prea înaltă...

Să cazi cât se poate de jos
e necesar  înălțării de după.