Când lovești cu o bâtă în baltă
apa începe să vălurească mărunt
din aproape în aproape
trasmițând vecinătății
gândul tău inițial.
Dacă el a fost răutate, transmite răutate
iar dacă a fost neștiință
propagă mirare și întrebări,
dar, vezi,
ce scăpat pleacă de la tine
împărtășește apei firea, vrerea...
Asemeni cuvintele, articulatele, rotunjitele
înăsprite de gândul tău nestăpânit
rămân agățate de aer, de vreme, de minte
iar tu te întrebi de unde și cum,
de ce și cât timp
atmosfera râmâne înghețată
împrejurul gândurilor tale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu