Pe aceeași bancă modestă mai încape mereu și altcineva

În tot ce ni se întâmplă, dacă admitem,
scotocind bine prin șifonierele memoriei,
găsim partea noastră de vini bine păstrate
printre buchețele de levănțică presate,
legate laolaltă cu nedumeri,  tăgăduiri, neîmpliniri,
și cu decizii neînțelepte.
Dacă am accepta că, alături de noi,
pe aceeași bancă modestă,
mai încape mereu și altcineva
și, cu cât se așează mai mulți.
cu atât mai mult loc rămâne,
ar trebui să înțelegem ușor
că așa i se întâmplă și sinelui
când gândește vecinătatea cu ceilalți
mai diferiți ori mai asemănători,
că ideea de apropiere pe care-o păstorim
ne îndepărtează de disperări singulare.
Dacă întotdeauna lângă mine 
voi găsi loc și pentru tine,
împărțind aceleași tăceri pe din două,
căutând în aceiași bobi ai memoriei
momentele câd am fost oameni,
ziua de mâine ne va păstra amândorura
aceleși perspective brăzdate de lumină
pe-aceeași buză a istoriei ușor amară
dar, mmmm, atât de aromată.