Dacă aș avea vreo urmă de feminism în mine, fraza de mai sus m-ar enerva la culme și mi s-ar părea de un misoginism fără nerușinare. Dar cum nu sunt o feministă, îi voi da dreptate bunului Wilde, căci nu degeaba va fi spus-o el, săracul. Ba, mai mult, Stan Pățitul din poveste poate depune mărturie că era cât pe ce să se-nsoare dintâi cu una care a înălbit odată, numai într-o singură noapte, pe dracul în fântână, femeile fiind așa de ușor de înțeles, încât nici cei atît de experimentați ca ucigă-l toaca n-o pot face.
Deunăzi, când am scris articolul despre de ce sunt bărbații de admirat, probabil că a părut că sunt o mare admiratoare a bărbaților; ei bine, nu prea, nu chiar, nu foarte! Îmi exprimam acolo doar o vagă invidie pentru ușurința cu care bărbații au acces la mai multe în viață decât femeile. Și, evident că mă gândeam că voi scrie și despre femei, dar se cam speria gândul de o astfel de treabă, fiind, într-adevar foarte greu să găsești o linie comună pentru a le caracteriza pe femei. Lăsând gluma la o parte, nu le poți înțelege pe femei, pentru că și tipologia este extrem de variată, dar și încercările de toate felurile la care sunt supuse femeile și nevoia de a se adapta la ele le fac pe femei să pară de neînțeles.
Jumătate și mai bine din omenire este alcătuită dintr-o armată de eve tăcute și robace, făcând ceea ce le-a fost menit să facă de la începutul lumii: să stea în umbra bărbatlui și să-i fie de ajutor. Nu sunteți de acord?! Aha! Ia citiți: "Domnul Dumnezeu a zis: <nu este bine ca omul să fie singur; am să fac un ajutor potrivit pentru el > ." Și așa a apărut prima evă din istoria omenirii, ca un ajutor tăcut și priceput pentru bărbat. O fi știind Bunul Dumnezeu ce face, atunci când s-a gândit să li le dea adamilor pe eve. Așa au apărut în istorie primii cetățeni de mâna a doua ai lumii, idee cu care și bărbații sunt de acord atunci când admit, cu condescendență, ca și femeia e om.
Mai am o nedumerire, cam ingenuă: de ce oare prima formă de viață socială organizată va fi fost matriarhatul? Erau femeile mai buni conducători și mai bun administratori ai vieții sociale în comun?! Ori erau mai de încredere? Ori mai întreprinzătoare, pentru că ele, deși nu vânau, aveau mult mai multe de rezolvat pe cap? Nu știm și nu avem nici o cale să aflăm, căci acum e o altă lume. Revolta acumulată în mii de ani a bărbaților i-a determinat să le împingă, când au avut posibilitatea, niște pași înapoi și acolo au rămas, în umbra lor. Toate religiile creștine acordă femeii acest loc doi, fără să ne explice prea bine de ce femeile merita să ocupe acest loc, iar recunoașterea lui e, aproape, unanimă. Iar fiecare evă acumulează din asta câtă frustrare consideră și se descurcă singură cu ea, în timp ce-și achită obligațiile zilnice față de familie și de societate. Dar am zis ca nu sunt feminista, căci nu sunt și n-am avut niciodată nevoie să fiu considerată egală cu bărbații; mi-e mi-ar fi mai necesară recunoașterea. Fiecare trebuie să fie egal numai cu sine și să se prezinte lumii sub cea mai bună formă de care este în stare.
Bun, deci suntem femei și de la noi se așteaptă multe: Bărbații se așteaptă să fim proaspete, frumoase, cochete, vesele și oricând la îndemână; supărărările trebuie mascate, căci adamilor nu le place să fim îngândurate, supărate și să avem cearcăne și riduri. Nu ești în stare să faci față, e treaba ta, dar trebuie să fii conștientă că altă evă tocmai îmbobocită așteaptă la rând.
Copiii așteaptă de la mama Eva tot ce se poate aștepta, căci ei sunt mugurii evei cei mai de preț; simpla grijă de îngrijirea fizică și spirituală e subânțeleasă, ce, e așa de greu să crești un copil, de ce l-ai mai făcut altfel, te-a rugat el să-l faci? Deci ajută-l când e bolnav, ajută-l când nu se pricepe, ajuă-l când se simte amenințat, ajută-l când greșește și nu vrea să suporte consecințele, ajută-l când prima dezamagire din dragoste îl dă peste cap. Fii acolo pentru el, numai pentru el, în numele dragostei nețărmurite de mama și a faptului subânțeles că soție și mamă fiind, nu prea mai ai nevoie de viață personală, oricum n-ai prea știi ce să faci cu ea. A, bine, în timp ce speli, faci curățenie prin casă, gătești, calci etc., gândurile tale sunt libere, poți să faci atunci ce vrei, poți să scrii, în gând, și poezii, daca îți trebuie. Dar e mai bine să nu-ți trebuiască!
Fii și administratorul familiei tale, doar se știe, datoria bărbatului este să-ți aducă salariul și să te descurci cu el cum vrei: planifică tu banii de rate, de cumpărături, de investiții, de concedii, planifică concediile, planifică întâlnirile, planifică orice, bărbații sunt prea ocupați ca să-și bată capul cu prostii de-astea. Ei au proiectele lor personale, au o carieră de făcut, au cărțile lor de scris, nu-ți ajunge că-ți dau toată libertatea din lume să aranjezi tu cum crezi că e mai bine? Femeile astea !!!
Dar de la eve așteaptă și societatea partea ei: să-ți faci datoria pentru specie, mărind natalitatea, născând, crescând și educându-i pe noii membri, cum poate ea mai bine. Apoi, cu datoria pentru specie gata îndeplinită, trebuie să fie co-participantă la viața socială, să aibă și ea o carieră, ca să nu se simtă discriminată. E treaba ei dacă vrea să se complice și să aspire la profesii care sunt în exclusivitate ale barbaților, " noi îți spunem din start că n-ai să faci față, dar e treaba ta." Chirurg? Nu, n-ai mâna destul de puternică, n-ai sânge rece! Dirijor? Nu, n-o să te asculte nimeni din orchestră și nu vei fi atât de rațională încât să-ți impui o versiune care să placă tuturor. Inginer, veterinar, de-astea??? Nnnnuuu, astea sunt treburi pentru femei? Toata lumea știe ce secretare bune sunt femeile și ce cafea bună fac ele! Ori asistentele medicale: sunt așa de drăguțe în fustițele lor scurte pe tocuri cui și cu bonețelele alea albe pe cap, încât îți stârnesc, vrei nu vrei, fantezii sexuale. Profesoară? Da, asta da, educatul copiilor nu este o treabă pentru un bărbat, iar femeile se pricep cel mai bine la asta. Profesoară, da!!!
Prin urmare, de ce se tot vaietă evele atât că sunt ocupate și că nu mai fac față? De ce își doresc atât de mult considerația și respectul pe care l-ar merita, că doar nu e atât de complicat să fii femeie?! Nu este, într-adevar. In afară de faptul că evele trăiesc, fiind atente la tot ce traiesc, implicându-se, ele sunt motorul omenirii. Chiar nu e greu! Iar adamii sunt pentru ele vehicolul pentru înaintarea prin viață, în funcție de performanțele acestuia luându-l pentru câteva stații, ori pentru toata viața.
Deunăzi, când am scris articolul despre de ce sunt bărbații de admirat, probabil că a părut că sunt o mare admiratoare a bărbaților; ei bine, nu prea, nu chiar, nu foarte! Îmi exprimam acolo doar o vagă invidie pentru ușurința cu care bărbații au acces la mai multe în viață decât femeile. Și, evident că mă gândeam că voi scrie și despre femei, dar se cam speria gândul de o astfel de treabă, fiind, într-adevar foarte greu să găsești o linie comună pentru a le caracteriza pe femei. Lăsând gluma la o parte, nu le poți înțelege pe femei, pentru că și tipologia este extrem de variată, dar și încercările de toate felurile la care sunt supuse femeile și nevoia de a se adapta la ele le fac pe femei să pară de neînțeles.
Jumătate și mai bine din omenire este alcătuită dintr-o armată de eve tăcute și robace, făcând ceea ce le-a fost menit să facă de la începutul lumii: să stea în umbra bărbatlui și să-i fie de ajutor. Nu sunteți de acord?! Aha! Ia citiți: "Domnul Dumnezeu a zis: <nu este bine ca omul să fie singur; am să fac un ajutor potrivit pentru el > ." Și așa a apărut prima evă din istoria omenirii, ca un ajutor tăcut și priceput pentru bărbat. O fi știind Bunul Dumnezeu ce face, atunci când s-a gândit să li le dea adamilor pe eve. Așa au apărut în istorie primii cetățeni de mâna a doua ai lumii, idee cu care și bărbații sunt de acord atunci când admit, cu condescendență, ca și femeia e om.
Mai am o nedumerire, cam ingenuă: de ce oare prima formă de viață socială organizată va fi fost matriarhatul? Erau femeile mai buni conducători și mai bun administratori ai vieții sociale în comun?! Ori erau mai de încredere? Ori mai întreprinzătoare, pentru că ele, deși nu vânau, aveau mult mai multe de rezolvat pe cap? Nu știm și nu avem nici o cale să aflăm, căci acum e o altă lume. Revolta acumulată în mii de ani a bărbaților i-a determinat să le împingă, când au avut posibilitatea, niște pași înapoi și acolo au rămas, în umbra lor. Toate religiile creștine acordă femeii acest loc doi, fără să ne explice prea bine de ce femeile merita să ocupe acest loc, iar recunoașterea lui e, aproape, unanimă. Iar fiecare evă acumulează din asta câtă frustrare consideră și se descurcă singură cu ea, în timp ce-și achită obligațiile zilnice față de familie și de societate. Dar am zis ca nu sunt feminista, căci nu sunt și n-am avut niciodată nevoie să fiu considerată egală cu bărbații; mi-e mi-ar fi mai necesară recunoașterea. Fiecare trebuie să fie egal numai cu sine și să se prezinte lumii sub cea mai bună formă de care este în stare.
Bun, deci suntem femei și de la noi se așteaptă multe: Bărbații se așteaptă să fim proaspete, frumoase, cochete, vesele și oricând la îndemână; supărărările trebuie mascate, căci adamilor nu le place să fim îngândurate, supărate și să avem cearcăne și riduri. Nu ești în stare să faci față, e treaba ta, dar trebuie să fii conștientă că altă evă tocmai îmbobocită așteaptă la rând.
Copiii așteaptă de la mama Eva tot ce se poate aștepta, căci ei sunt mugurii evei cei mai de preț; simpla grijă de îngrijirea fizică și spirituală e subânțeleasă, ce, e așa de greu să crești un copil, de ce l-ai mai făcut altfel, te-a rugat el să-l faci? Deci ajută-l când e bolnav, ajută-l când nu se pricepe, ajuă-l când se simte amenințat, ajută-l când greșește și nu vrea să suporte consecințele, ajută-l când prima dezamagire din dragoste îl dă peste cap. Fii acolo pentru el, numai pentru el, în numele dragostei nețărmurite de mama și a faptului subânțeles că soție și mamă fiind, nu prea mai ai nevoie de viață personală, oricum n-ai prea știi ce să faci cu ea. A, bine, în timp ce speli, faci curățenie prin casă, gătești, calci etc., gândurile tale sunt libere, poți să faci atunci ce vrei, poți să scrii, în gând, și poezii, daca îți trebuie. Dar e mai bine să nu-ți trebuiască!
Fii și administratorul familiei tale, doar se știe, datoria bărbatului este să-ți aducă salariul și să te descurci cu el cum vrei: planifică tu banii de rate, de cumpărături, de investiții, de concedii, planifică concediile, planifică întâlnirile, planifică orice, bărbații sunt prea ocupați ca să-și bată capul cu prostii de-astea. Ei au proiectele lor personale, au o carieră de făcut, au cărțile lor de scris, nu-ți ajunge că-ți dau toată libertatea din lume să aranjezi tu cum crezi că e mai bine? Femeile astea !!!
Dar de la eve așteaptă și societatea partea ei: să-ți faci datoria pentru specie, mărind natalitatea, născând, crescând și educându-i pe noii membri, cum poate ea mai bine. Apoi, cu datoria pentru specie gata îndeplinită, trebuie să fie co-participantă la viața socială, să aibă și ea o carieră, ca să nu se simtă discriminată. E treaba ei dacă vrea să se complice și să aspire la profesii care sunt în exclusivitate ale barbaților, " noi îți spunem din start că n-ai să faci față, dar e treaba ta." Chirurg? Nu, n-ai mâna destul de puternică, n-ai sânge rece! Dirijor? Nu, n-o să te asculte nimeni din orchestră și nu vei fi atât de rațională încât să-ți impui o versiune care să placă tuturor. Inginer, veterinar, de-astea??? Nnnnuuu, astea sunt treburi pentru femei? Toata lumea știe ce secretare bune sunt femeile și ce cafea bună fac ele! Ori asistentele medicale: sunt așa de drăguțe în fustițele lor scurte pe tocuri cui și cu bonețelele alea albe pe cap, încât îți stârnesc, vrei nu vrei, fantezii sexuale. Profesoară? Da, asta da, educatul copiilor nu este o treabă pentru un bărbat, iar femeile se pricep cel mai bine la asta. Profesoară, da!!!
Prin urmare, de ce se tot vaietă evele atât că sunt ocupate și că nu mai fac față? De ce își doresc atât de mult considerația și respectul pe care l-ar merita, că doar nu e atât de complicat să fii femeie?! Nu este, într-adevar. In afară de faptul că evele trăiesc, fiind atente la tot ce traiesc, implicându-se, ele sunt motorul omenirii. Chiar nu e greu! Iar adamii sunt pentru ele vehicolul pentru înaintarea prin viață, în funcție de performanțele acestuia luându-l pentru câteva stații, ori pentru toata viața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu