Motto: "Cei mai mediocri dintre barbati se simt ca niste semizei atunci cand se compara cu femeile." (Simone de Beauvoir)
In esenta, ceea ce voi dezvolta aici este textul din motto; caci indiferent cat de inteligenti si de lipsiti de misoginism ar fi, privite dinspre barbati, femeile par niste anexe mediocre, niste fiinte de mana a doua pe care, in nemarginita lor indurare, le accepta pe langa ei pentru ca asa sunt ei, au inima larga. Nu-mi propun sa analizez aici motivele pentru care ei cred astfel, ci doar cateva dintre motivele pentru care consider ca barbatii sunt favorizati si pentru care, eu care m-am nascut femeie ii invidiez. Sunt si multe alte lucruri pentru care nu pot sa afirm ca-i "fericesc", dar ele ies din discutie aici. Avertizez, din start, ca n-am nici un fel de convingeri feministe, ba, dimpotriva!
Nu cred ca sunt singura femeie care, fetita fiind, am tot sperat ca, intr-o zi, ma voi transforma si eu in barbat, avand in vedere avantajele pe care incepusem sa observ ca le aveau adamii, comparativ cu evele. Evident ca, pe vremea aia, granitele intre genuri nu-mi pareau insurmontabile, iar ceea ce puteam sa percep era numai ca au mai multa forta fizica, ca baietilor li se permiteau mai multe decat fetelor si ca erau, evident, favorizati de societate. Ceea ce, intr-un fel, este adevarat, fie si numai facand rererire la fericirea parintilor carora li se nasc baieti, comparativ cu a celor care se "pricopsesc" cu fetite.
Prin urmare, ce "invidiez" eu la barbati?
Ca au o minte mai metodica decat a femeilor si sunt mai dedicati studiului si activitatilor desfasurate intru dezvoltarea personala; ei detin capacitatea de a se concentra asupra unei probleme care ii preocupa si nu-i mai poate distrage nimic de la ea, intr-un grad mai mare decat femeile. Mi se pare ca barbatii pot gandi in perspectiva mai cu spor si mai cu viziune decat femeile. Ca sa ma exprim mai plastic, au un fel de-a "pune cornu-n perna" si de a nu mai fi atenti la nimeni si nimic, pentru a-si atinge scopurile. Femeile au un alt tip de reactie la aceasta problema; perspectiva le este alterata, de mici, de preocuparile pentru apartenenta la un grup social, cel mai adesea la formarea unei familii si la coordonarea ei, la cati copii vor avea si la cum sa arate viitoarea lor casa. Cand barbatii se gandesc de mici ce "se vor face" cand vor fi mari, si aproape ca au idei clare despre asta, fetitele se gandesc la cum vor fi ele ca mirese! Cand baietii incep sa mestereasca, sa creeze, fetitele se joaca cu papusile! Pai, sa nu zici ca asta e programata genetic?! Asta este prima si cea mai spinoasa diferenta pe care o vad.
A doua: ca pot sa ignore, cu lejeritate, chestiuni pentru care femeile se dau de ceasul mortii daca nu le pot rezolva; adica au o capacitate speciala de prioritizare a lucrurilor cu adevat importante pentru ei ca indivizi si pun in aceasta prioritizare tot egoismul de care sunt in stare pentru a le reusi. In calculele pentru atingerea unui tel nu incap parintii, sotiile, iubitele, copiii. Stiu ca acolo trebuie sa ajunga si acolo ajung! Pe termen scurt, asta nu le poate fi decat favorabil; pe termen lung, ce mai conteaza, aproape ca nu se mai vede, iar uneori consecintele unui asemenea comportament aproape ca se pierd. Iar lor asta chiar le iese!
Alta: ca-si pot permite atitudini sociale je m'en fiche-iste si nu-i judeca nimeni, asa cum o fac cu femeile. Nu cred ca am ce explica aici, ca toti stim ce inseamna prejudecatile sociale si cum valsam cu pasi mici printre jaloane sa le evitam ori, macar, sa le mascam.
Tot societatea ii favorizeaza pe barbati oferindu-le optiuni la care femeile nu au acces, si ma refer aici la anumite meserii in care barbatii sunt preferati si creditati cu un grad de incredere incomparabil mai mare, mentinandu-se prejudecati fata de priceperea femeilor in domeniu. Daca nu ma credeti, ganditi-va repede la cine ati prefera sa va opereze intr-un caz in care sansele de reusita sunt mici si incercati o optiune; dar o femeie dirijor, cum vi se pare?! Daca o femeie greseste in meseria ei, indiferent ca este una singura, imediat apar si comentariile: eh, la ce sa te astepti de la o femeie?! N-am auzit insa niciodata comentariul: la ce sa te astepti de la un barbat (evident, cand este vorba despre profesie!).
Barbatii pot face alegeri care noua, femeilor nu ne sunt lejere; expresia "flacau tomnatic" - daca asta o fi cea potrivita in context - este muuuult mai rar folosita decat expresia "fata batrana"; iar cea din urma pare ca are mai multa savoare ca eticheta si este insotita la rostire si de un oarecare dispret pentru femeile care, dintr-un motiv sau altul, au decis sa ramana singure.
Barbatii mai pot fi invidiati si pentru nonsalanta cu care, indiferent de situatie, pot afisa un anume gen de siguranta, de stapanire, de sange rece care femeilor le scapa; femeile se pierd mai repede cu firea (dar asta cred ca se intampla din cauza ca sunt obisnuite sa gandeasca mai rapid la consecintele unei fapte. Au un antrenament lung in acest sens si, de cele mai multe ori, sunt si cele care trag ponoasele.
Mi se mai pare un mare avantaj al barbatilor faptul ca ies dintr-o relatie cu partenera mai putin marcati decat o fac femeile si ca sunt mai hotarati atunci cand pun punct. Femeile isi aduc aminte de tot ce-au investit de-a lungul timpului intr-o relatie, analizeaza, se gandesc, se razgandesc, incearca sa uite, sa ierte, sa reanalizeze, sa minimalizeze importanta, sa creada ca, daca legi firul rupt, relatia poate continua. Barbatii sunt mai transanti in a taia coada cainelui dintr-o singura lovitura si bine fac. Fie-mi iertat, dar cred ca barbatii reusesc, nu neaparat constientizand, sa fie mai egoisti si mai ingrati in relatii decat femeile si asta este, intotdeauna, in favoarea lor (dar asta e posibil sa fie o impresie subiectiva). Divagand, viata merge intr-un singur sens, timpul e scurt si consumarea in relatii care nu duc nicaieri ori mananca nervii e pernicioasa. Si-atunci de ce sa tii unite doua nevoi?! Deci, la ei e mai usor!
Cam pentru asta barbatii sunt de invidiat, din punctul meu de vedere. Pentru ce cred ca nu sunt de invidiat, va asigur ca n-ati vrea sa aflati!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu