variațiuni

mai frumos decât frumusețea însăși
foarte tăcut îmi țineai mâna în mâna-ți
iar eu, în loc să mă bucur de apropiere,
gândeam recurent la obsesii târzii
că nu-i toamnă să nu mai adaug un an
șirului de mărgele țipător colorate
spălate răbdător de ape fără vârstă,
dar cum să pot altfel când
niciodată nostalgia nu mai coboară 
de pe umărul meu stâng povârnit
și copacii care poartă urme de răni
lăsate de nopțile rătăcite sub stele
mă tot agață în crengile lor șoptindu-mi
într-o seară oarecare, dintr-o lună oarecare,
la o oră oarecare
te poți simți iubit sau părăsit de soartă,
poți să ai toate cărțile câștigătoare în mână,
ori poți să ai pe umerii prea firavi ca s-o suporte
toată tristețea lumii
dar, la fel ca tine, foarte mulți alții
și nici măcar nu vă cunoașteți
și nici măcar nu vă bănuiți existențele
și nici măcar nu vreți să știți...
dar ce spun eu aici,
apa care mă spăla de păcate
a obosit într-o zi să mai curgă la vale 
și n-am mai putut să spun tuturor decât
noapte bună, eroi neștiuți, temători neștiuți,
ori, pur și simplu, oameni
când m-a împresurat băltind a disperare...