" Ce-ar fi fost dacă... " și " n-a fost să fie!"

 Motto: "Începe cu începutul și continuă până la sfârșit; apoi oprește-te." Lewis Carroll

Două ipostaze cu care ne confruntăm în încercările noastre existenţiale. Ambele se situează în afara speranţei, excluzând posibilităţi viitoare. Ambele implică un anume grad de incertitudine. Ambele împing speranța la extreme, căci lui "ce-ar fi fost dacă" speranța nu i se potrivește, iar până la "n-a fost să fie", ea nu mai ajunge.

La nivelul conştiinţei, "n-a fost să fie" reprezintă amprenta hazardului, însă conştiinţa ta este împăcată; "ce-ar fi fost dacă..." implică regrete și exclude posibilitatea ca șansa să revină, iar tu să mai normalizezi situaţia vreodată. "N-a fost să fie" presupune eforturi anterioare, iar  "ce-ar fi fost dacă..." implica renunţarea din start la încercare. Un lucru e sigur: oricare cale duce într-o înfundătură. Forțând puțin lucrurile, putem spune că nu a fost decât mâna destinului care nu te-a favorizat în momentul important pentru tine.

Ce înseamnă, concret, "n-a fost să fie"? Înseamnă orice situație pentru care, deși ai făcut tot ce era omenește posibil, dorința ta nu s-a îndeplinit; tu ai făcut, te-ai zbătut, ai renunțat la altceva pentru a face ce trebuie,  ai respectat condițiile, dar, fără explicație, lucrul acela nu îți era destinat ție. Inexplicabil, inexorabil, inevitabil. Șansa nu era acolo pentru tine, a fost pentru alții care poate nici nu erau pregătiți să se bucure de ea. Dar nu era pentru tine! Așa am pierdut toți examene care ne-ar fi schimbat viața, ocazii unice cu care nu ne-am mai reîntâlnit, căci ele nu s-au mai repetat pentru noi, slujbe la care am visat, persoane pe care le-am iubit, vise de tinerețe care nu au mai ajuns să se concretizeze niciodată.

Dar "ce-ar fi fost dacă..." ce mai înseamnă atunci?! În primul rând, înseamnă lipsa de îndrăzneală și de încredere în tine. Ai vrea, dar neîncrederea în tine e mai mare; ai dori, dar comoditatea te învinge, ai năzui, dar te oprești. Peste tot te izbești de atitudini care te îndeamnă să renunți; când influența nu este exterioară, îți cauți singur pretexte pentru a renunța, înainte chiar de a începe. 

Nu mai știu dacă în Mark Twain, am citit în tinerețe o povestire despre cum ne pot influența viața alegerile noastre: aflându-ne pe un drum și, la un moment dat, întâlnind o intersecție, decizia de a o lua la dreapta, ori la stânga ne poate influența fundamental viața. În cazul lui "ce-ar fi fost dacă...", asta ar însemna ca, luând-o la dreapta, să regretăm toată viața că n-am luat-o la stânga.  Dar la stânga era un gărduleț ghimpos de-o palmă pe care l-am fi putut sări ușor, însă ne-a fost frică  și n-am îndrăznit. Nu c-am ști că la stânga ne-ar fi fost mai bine, dar nu ne putem învinge nostalgiile după "ce-ar fi fost dacă...". Mai concret de-atât și mai sugestiv? Regretele multora dintre noi cei aflați în pragul bătrâneții care n-am îndrăznit să ne luăm lumea în cap și să ne hotărâm să trăim în altă parte, de frica inadaptării și a  nostalgiilor.

Prin urmare, regrete în ambele situații, dar vinovăția pe care o resimți nu este comparabilă. Deși sunt la fel de consumptive ambele; de-o parte frustrare, de alta nostalgie; de-o parte nemulțunire, de cealaltă resemnare; de-o parte luptă, dincolo abandonare înainte de-a începe. În toate cazurile, lupta cu viața, pentru fiecare așa cum a înțeles-o. Și tot în toate cazurile, înfrângere. Ce la vie...