Despre bucuria lucrurilor simple

"Tristetea se poate descurca si singura, dar, ca sa fie ea insasi, bucuria are neaparata nevoie sa fie impartasita cu cineva" Mark Twain

Trecem prin viata cu ochii atintiti inspre lucruri  ce ni se par marete sau, cel putin,  importante, ignorand bucuriile marunte pe care ni le poate oferi viata si pentru a caror perceptie nu ni se cere decat putina atentie. Ne simtim realizati doar atunci cand suntem iubiti asa cum ne dorim, cand capatam prestanta si o pozitie importanta in societate, cand ne consideram bine situati material. Pentru a ne simti fericiti, ne impunem termeni de comparatie cu cei din jurul nostru, ignorand ca starea de fericire ne vine din interior, din stiinta de a ne multumi si  a ne raporta la ceea ce avem. Cea mai mica  abatere de la modelul de mai sus ne face nefericiti, iar de aceasta nefericire suntem singurii responsabili.


In general, ne scapa din vedere lucruri simple pe care le avem la indemana, dar care ni se par derizorii; ele sunt cele care ne bucura sufletul si trupul, fara sa ne solicite concentrare ori eforturi deosebite. Nu trebuie decat sa observam ca ele exista si sa acceptam ca e frumos sa traiesti pur si simplu, pentru ca, atat timp cat existi, orice speranta a ta se poate intrupa, daca si tu vrei asa. De aceea, nu voi vorbi aici decat despre lucrurile ce intra in ordinea naturala a lucrurilor.

Dupa modesta mea opinie, bucuriile simple ar fi: 
- sa fii sanatos. In tinerete, o stare de sanatate buna este apreciata ca fireasca, sub-inteleasa si obligatorie. Sa-ti ureze cineva "sanatate" cand esti tanar, e ca si cum te-ar lua in ras, asa ti se pare de neportivit si de desuet. Devii mai apoi atent la acest aspect, iar, cu vremea, ajungi sa ti se para ca e lucrul cel mai important; numai ca nu ajungi aici fara evolutie, mai ales spirituala;
- sa mai ai parinti. Multi nu realizam decat foarte tarziu ce lucru special este sa poti simti caldura si grija parinteasca aparandu-te si ce pustiu poti sa te simti atunci cand ei nu mai sunt. Fara exceptie, cu moartea fiecarui parinte moare si ceva din noi. Stii bine ca cel care urmeaza esti tu;

- sa stii sa-ti faci prieteni si sa-i cultivi; e placut sa te bucuri de independenta si singuratate, daca te simti bine cu tine, dar e la fel de placut sa intalnesti alti oameni cu care sa impartasesti din bucuriile, temerile si supararile tale; sa intalnesti cu bucurie oameni noi si sa poti gandi ca, nu intamplator, acei oameni au intrat in viata ta; mai ales, e bine sa stii cum sa imparti si sa impartasesti altora din surplusul pe care-l acumulezi;
- sa stii sa privesti lumea din jur, intelegand prin aceasta oamenii, natura, cerul; sa intelegi si sa te bucuri de ce ti-e dat sa afli privind;  sa te bucuri ca poti respira si sa poti accepta ca tu esti doar o parte minuscula a Universului pusa acolo ca sa-l intregeasca; in acest context, sa poti sa te judeci cu mai multa ingaduinta decat esti tentat s-o faci;
- sa fii egal cu tine si cu altii in aprecieri si sa ai discernamant; sa stii ce importanta sa acorzi lucrurilor si evenimentelor pe care le traiesti;
- sa fii intreg si sa poti sa alergi, sa dansezi, sa inoti, sa-ti folosesti mainile; sa poti crea ceva folosindu-le si sa te bucuri de ce ai creat; sa poti sa canti si sa vorbesti; sa poti privi, mirosi, gusta din tot ceea ce vezi,  dand slava lui Dumnezeu pentru ca a fost darnic cu tine si ti-a ingaduit tot ce-ti trebuie pentru a trai fericit;
- sa poti sa-ti faci planuri, sa schimbi acele planuri, sa le refaci din nou, sa adaugi amanunte, ori sa mai elimini din ele si sa astepti cu nerabdare intruparea lor;
- sa stii sa citesti, sa-ti placa s-o faci si sa nu te impiedice nimeni de la asta; sa stii sa traiesti  in lumea pe care ti-o ofera cartile si sa te bucure multitudinea de alte vieti pe care le poti trai, afland prin lectura;
- sa te trezesti linistit si bucuros in zilele frumoase, insorite, blande, in care nimic nu te ingrijoreaza. Sa traiesti clipe egale si senine in care simti bucuria invadandu-te numai pentru simplul fapt ca nu te doare nimic, afara este frumos, ai in fata o zi intreaga la dispozitia ta, in care poti sa faci orice si sa-ti mai si reuseasca;
- sa poti accepta ca lumea poate merge inainte si fara tine si ca, asa cum si  Garcia Marquez zicea, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta ;
- sa poti acorda atentia cuvenita oamenilor, evenimentelor, vietuitoarelor care trec prin viata ta si langa care ai mers o buna bucata de drum si sa poti sa accepti ca ei/ele nu te vor insoti pentru totdeauna; sa te bucuri insa ca ti-a fost dat sa-i cunosti;
- sa stii sa te opresti din cand in cand si sa te intrebi: cine sunt, incotro merg, ce vreau?
- sa nu urasti pe nimeni, sa stii sa ierti si sa uiti repede ce nu-ti place; sa nu te incarci cu resentimente si accepti ca exista loc sub soare pentru toata lumea si ca exista o sansa pentru fiecare.


Acestea sunt  micile mele bucurii si incerc sa ma concentrez asupra importantei lor, caci si pe mine ma viziteaza, uneori, indoiala.

Suntem daruiti cu tot ce ne trebuie, dar ne punem singuri atatea piedici, incat  nu mai deosebim lucrurile cu adevarat importante de cele fara nici o importanta pentru noi! Exact ca in zicala cu "nu vede padurea, din cauza copacilor!" Ecce homo!