cine ne privește vede
doi oameni frumoși care tac
întristând cu tăcerea lor
cuvintele ce-ar fi putut să se nască
vorbind despre taina doimii.
tăcerea noastră a inventat necuvintele,
fiindcă noi
am diversificat tăcerea ca artă
scornind, de fiecare dată alte feluri:
de august, de decembrie, de martie,
tăceri de seară și de dimineață,
de echinocțiu și de solstițiu
tăceri de lună plină și de zile însorite,
pentru toate stările neterminate din noi.
am dezvoltat atâtea feluri de tăceri
uitând de taumaturgia cuvintelor
și-am inventat atâtea alte căi
nenecesare, ignorând puterea
primului cuvânt,
încât ne-am trezit dintr-o dată
Adam și Eva neștiutori,
nevorbitori, neoameni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu