Seri tremurătoare de vară pe sfârșite

seri tremurătoare de vară pe sfârșite
stai singur cu o carte acoperindu-ți genunchii
în camera cu ferestrele larg deschise
simțind cum frigul te cuprinde din toate părțile
ezitând să te ridici să aprinzi lampa
să nu te orbească lumina ei veselă, nepotrivită
încerci să te ferești de singurătatea 
pânditoare din toate colțurile
dintr-odată, te-nfioară  umbra unui gând rătăcit
despre oameni care au trăit existențe absurde
poate și tu ești unul dintre ei
chiar în momentul acela poți observa
cum ridurile sufletului tău
sunt mai adânci decât ale timpului.