zi furată lui August ascunsă bine să n-o fure ceilalți,
hoinărind pe aleile parcului necunoscut de toamnă,
senzația de lumină vie orbindu-l pe Dumnezeu.
pe aleea străbătută fugar de razele violând frunzele virgine,
te regăsești singur, doar cu veverița
ascunzându-și și ea bucuria de tine,
iar în ziua asta esti fericit, gândind ca tot atâtea mii de oameni
că lumea sufletului tău e neîngrădită de vreri străine,
convins că plantând seninătate nimic altceva nu va crește
pe locul luminos păstrat între emisferele tale.
poți simți dintr-odată că toamna poate fi atât de departe
niciodată nemaiatingându-te cu melancoliile ei bătrânești ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu