Nu te-am putut păcăli

Nu te-am putut păcăli
când în iubirea pe care
entuziastă ți-am pus-o în brațe
ți-am strecurat 
câțiva stropi de neliniște
să îți farmece gândurile.
Atent ai desfăcut-o-n bucăți
după obiceiul copiilor mici
de a-și desface jucăriile
și n-ai mai putut apoi 
să-i regăsești rostul.
Nici tu nu ai putut
să-mi înșeli simțurile
când în azima împăcării
ai frământat, 
șăgalnic, 
câteva picături de cucută
să-mi adormi mințile.
Ele erau acolo, 
mai vigilente decât
amândoi la un loc și,
deși am fi vrut
să ne abandonăm sentimentului
nu ne-am putut
păcăli unul pe altul
fiecare aparținându-și
până la capăt.