încercând lumeasca libertate
în toamna ultimei mele veri
nonşalant
mi-ai abătut sufletul
spre marginea prăpastiei
l-ai privit oscilând
frunză-n vânt
amuzându-te
şi ai decis asta e tot
evident
eu nu eram acolo
aşa că n-am avut puterea să ţip
termină
înainte de-a şti cine s-a îmbogăţit
şi cine-a pierdut
retras în lumea ta abracadabrantă
n-ai avut timp să vezi
frunza cărui copac eram.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu