Iunie

Iunie

Iunie pune cercei de cireşe

la urechile codanelor

şi tivuri din maci roşii

drumurilor pustii,

umple cuiburile păsărilor cu pui gureşi,

doar mie îmi aduce nostalgii
și frigul
prea multelor veri lăsate în urmă,
cărora nu le-am simțit gustul zemos.

căci şi de-i vară naltă şi deplină

cu chipuri încununate în surâs

doruri  nestinse mie

de trecerea altor veri

îmi zgândăre răni nevindecate.

oh, Doamne, întreb
dacă ești așa de darnic,
împărțind culorile verii,
mie de ce nu-mi poți
dărui căldura?

Înc-o vară, înc-un an,  înc-o trecere,

peste cele vechi, înc-o uitare,

mai departe cu-n pas chiar de ieri,

mai aproape cu-n pas de niciunde.