Oglinda

Îmi dăruiseși în vara aceea o oglindă

ce nu mă înfățișa pe mine

iar eu,

în loc să strig:

ia de la mine oglinda aceasta,

ia-o de la mine,

nu sunt eu

în ea eu nu voi fi niciodata,

am zâmbit viclean

și-am șoptit doar pentru mine

de ce nu?!

Era septembrie,

venea octombrie

și îmi doream atât de mult

să încremenesc într-o vară eternă,

încât îmi închipuiam, înșelându-mă,

că oglinda ta

putea face asta.