Diminețile mele
De la o vreme, diminețile mele se trezesc mai greu.
Au îmbătrânit, săracele, cu anii.
Le mai dor ciolanele, așa-i, deși se fac că nu observă.
Se întind, mai cască, își fac curaj să se dea jos din pat și
când aproape au făcut-o, își iau seama,
își zic la ce bun
și mai adastă puțin în așternuturile pustiite
făcându-și curaj să-nceapă ziua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu