Motto: ”Există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un răspuns, ci pentru a auzi întrebarea.” (Octavian Paler)
Deși suntem bine intenționați, mai întotdeauna ceea ce facem îi rănește, ori îi atinge neplăcut pe alții. Cum ne gândim puțin numai la noi, cum nedreptățim ori afectăm pe cineva. Cum să găsim calea de mijloc prin care nimeni să nu aibă de suferit?!
Dacă nu știi cum să trăiești tu cu tine, atunci cum să știi să trăiești cu ceilalți? Câți ne locuim pe noi în cunoștință de cauză și câți trăim prin și pentru ceilalți?
De ce suntem lăsați la începutul vieții curajoși, plini de speranță și de încredere, iar spre apusul ei devenim neîncrezători, nefericiți și apatici? Poate e din cauză că, inițial, nu ni s-a relevat răul din lume, ci doar bucuria și speranța? Cum se strecoară în noi îndoiala, frica și neîncrederea și în ce scop?
Fericirea este doar o chestiune de percepție personală? Adică este important doar ca noi să credem că ne-am îndeplinit visul, că ne-am atins idealul, chiar dacă nu este așa? Ne mulțumim doar cu percepția?
Azi, acum, suntem mai aproape de ieri, ori de mâine?
”Acasă” este doar locul în care îți păstrezi agoniseala de-o viață, este locul din care pleci și unde te întorci, ori este locul de care te simți protejat și simți că îi aparții cu totul? Câte feluri de acasă există? Câți regăsesc conceptul de ”acasă” în tabieturi, în pasiuni, hobby-uri?
Și ca o încurajare: întotdeauna rămâne deschisă o fereastră spre ziua de mâine! deși nu pentru toți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu