Facebook ca bazar sentimental

Un joc pentru copiii de orice varsta. Unde se joaca copiii adulti cu copiii mici, femeile cu barbatii, bucurosii cu tristii, oamenii de treaba cu ingamfatii, frumosii cu uratii, desteptii cu nu prea daruitii si cine mai vreti voi. Un loc unde poti sa te arati celorlati asa cum te vezi  si nu cum esti in realitate. Un loc unde vrei sa intalnesti cat mai multe persoane, dintre care sa-ti alegi partenerul pe care nu l-ai dibuit inca in alta parte. Un loc in care vezi cine e insurat/maritat, singur sau intr-o relatie si cine ar putea fi abordat pentru scopurile tale. Un loc de impartasit bucurii. Un loc de impartasit tristeti...nu, tristeti nu, caci nimeni nu vrea sa ia parte la tristetile tale. Un loc pentru oameni obisnuiti care n-au ce face si care vor sa intalneasca alti oameni obisnuiti  care nici ei n-au ce face. Ei isi afiseaza poze, status marital, gusturi, profesie, apartenete, pana si numere de telefon, adica pun totul pe masa. Apoi posteaza multe poze cu ei, cu familiile lor, cu catei, purcei, cai baltati si desene animate, de la nunti/botezuri/inmormantari/concedii mare/munte/excursii in strainatate/cursuri/munci asteptand comentariile altora la ele (evident, comentarii de admiratie)! Un loc pentru ciudati care fac exact invers decat primii, dar care isi fac totusi cont pe FB ca sa fie si ei "in randul lumii". Un loc pentru vorbareti si indrazneti, care-si impart la status cele mai diverse ganduri de la ce-au citit/auzit/intalnit/gatit/imbracat etc., la cugetari cu iz de profunzime, dar si pentru timizi sau suspiciosi care se multumesc sa bantuie si sa traga cu ochiul prin wall-urile celorlalti, nelasand un semn. Un loc in care postam muzica la care vibram, versurile pe care le citim, articolele pe care le-am remarcat prin ziare, citatele favorite, intamplarile de peste zi, dupa care ne miram ca n-au fost remarcate si like-uite de ceilalti. Un loc in care send-uim friend request-uri intr-o veselie, celor mai variate persoane despre care nu stim nimic, adunand in listele de contacti sute, chiar mii de persoane care, de cele mai multe ori, nici nu remarca existenta noastra, dar noi ii pastram acolo ca da bine sa ai multe persoane pe lista. Un loc in care niste insipizi ne dorim sa fim remarcati de catre persoanele publice  pe care le admiram. Un loc in care schimbam vorbe in doi peri si fara nici un scop, intervenind in discutiile unora care se cunosc si care chiar au sa-si spuna ceva, dupa care ne indignam ca nu ne baga nimeni in seama. Un loc atragandu-ne, ca un magnet, la prima ora a diminetii, inainte de cafea, la prima ora a programului de lucru, inainte sa ne apucam de treburile curente, in timpul lucrului, tragand, pe fuga cate-un ochi, pe drum, consultand mesajele pe telefonul mobil si seara acasa pana tarziu in noapte. Un loc in care fiecare cauta ceea ce ii lipseste, fara a avea siguranta ca gaseste. Un loc in care ne facem reclama pentru tot ceea ce consideram noi ca ne reprezinta: uitati-va lume la mine ce articol grozav am gasit, ce poveste grozava am ticluit, ce glume reusite am dibuit! Un loc in care se injura adversarii politici unii pe altii, un loc in care se admira simpatizantii intre ei, un loc in care ne facem complimente nemeritate. Un loc in care nu vom cunoaste, cu adevarat, pe nimeni. Cu toate acestea, un loc ce ne atrage ca un vartej si care ne produce bucurie. Cum o fi posibil???

P.S. Ii rog pe cititori sa nu se supere, ma incadrez si pe mine aici si faceam doar o constatare.