what was that?!




joi, 17 februarie 2011

Despre prietenie

Prietenia este întotdeauna o responsabilitate plăcută, niciodată o oportunitate. (Kahlil Gibran)

Despre prietenie, se pot scrie multe si putine, in acelasi timp. Daca esti de felul tau un prieten inimos si devotat nu vei sti despre ce sa scrii mai intai; dar daca prietenia ti se pare un sentiment de neinteles, cuvintele se vor retrage un pas inapoi si nu vei sti de unde sa le apuci.

Despre prietenie, asa cum o simte natura mea pozitiva,  nu pot vorbi decat la superlativul absolut. Prietenia este cel mai complex, cel mai frumos si mai cald sentiment ce se poate stabili intre doua fiinte. Si  care include iubire, dar care nu este numai iubire, in acceptia uzuala a termenului. Este relatia perfecta pe care o stabilesti cu o a doua persoana care simti ca te completeaza, te egaleaza, te sustine si te alina. Cu acel prieten, nici macar nu trebuie sa vorbesti, nici macar nu trebuie sa fie aproape de tine; trebuie doar sa simti ca sentimentul ce te leaga de el este puternic si egal chiar dupa ani intregi in care n-ai mai comunicat din diverse motive. Prin urmare, prietenia nu se raporteaza la  timp, ea este perpetua. Daca intr-o viata gasesti macar un prieten adevarat, inseamna ca te poti considera un om fericit.

Pentru mine, repet, prietenia este acel sentiment total ce leaga doi oameni, sentiment pe care nu ti-l poate da nici familia, nici persoana iubita, nici amicii, nimic! Si nu ti-l pot da cei sus pomeniti, pentru ca, fata de fiecare poti avea rezerve sa te dezvalui asa cum esti, nestiind cum ar recepta intimitatile si trairile tale. Un prieten adevarat stie sa te asculte, stie sa te incurajeze, se abtine sa te judece, ori macar poate intra in papucii tai sa umble cu ei si sa inteleaga cum iti este, stie sa-ti intinda mana de care ai nevoie sa te ridici in caderile ce ni se intampla tuturor.

Desi ar trebui sa intre in firesc sa avem prieteni, natura noastra umana pacatoasa ne impiedica sa ni-i facem. Unii ne nastem gata sceptici in ceea ce priveste prietenia, neincrederea in altii devenindu-ne a doua natura; altii devenim sceptici si suspiciosi pe parcurs, dupa ce incercam sa ne imprietenim de-a lungul vietii cu oameni ce ne par apropiati noua ca gandire, gusturi, educatie, simtire. Dar, desi poti impartasi toate aceste trairi cu cineva, sentimentul de prietenie poate totusi sa nu se inchege, pentru ca aici mai trebuie sa intervina si o afinitate sufleteasca fata de celalalt, ceea ce este cel mai greu de obtinut.

Pentru a intra intr-o prietenie adevarata, cred ca mai trebuie si o doza de inocenta pe care trebuie s-o aiba fiecare dintre cei doi, ceea ce explica de ce prieteniile durabile sunt cele care se leaga in copilarie, cand natura noastra este, prin excelenta, inocenta. Varsta adulta ne toceste simturile, ne teseste sentimentele, ne acutizeaza suspiciunile, ne inraieste chiar si ne agraveaza doza de egoism pe care fiecare o dezvolta in timp. Intalnirea a tot felul de persoane in drumul tau, incercarile la care esti supus, frustrarile si nereusitele iti scad disponibilitatea pentru prietenie. O idee cinica iti patrunde in minte, ca nu poti avea incredere in nimeni si ca fiecare isi este singurul sau prieten si preferi sa traiesti intr-o insingurare perpetua, in loc sa te deschizi in fata altuia. Si poate ca aceasta idee nu este total fara fundament, pentru ca si mie mi s-a intamplat sa am cativa prieteni care au reusit sa ma dezamageasca; cu toate acestea, eu cred in prietenie si stiu bine ca eu pot fi acel prieten bun care poate  pune totul pe masa, la vedere, intr-o prietenie.

Uneori, poti simti ca din existenta ta lipseste ceva, desi, aparent, ai de toate: familie, pozitie sociala si materiala bune, amici etc. , dar, cu toate acestea, nu ai cu cine impartasi bucuriile si tristetile tale metafizice. In aceste cazuri, fiti siguri, prietenia este aceea care lipseste. Desi spiritul gregar este cel care, in adolescenta, te face sa cauti compania altora (pe care o confunzi cu prietenia), maturitatea este cea care te poate face s-o apreciezi, tocmai pentru ca ti se pare atat de greu de atins. Uneori, poti trai sentimentul ca anumite persoane iti sunt prieteni, dar piatra de incercare, de verificare ale acestor prietenii, este daca ai putea sa le dezvalui gandurile tale cele mai intime; cand nu ai incredere sa faci asta, este clar ca oamenii respectivi nu-ti sunt decat amici.

Meditez de mult asupra unei intrebari: pot femeile si barbatii sa fie prieteni? Inclin sa cred ca nu, pentru ca, intotdeauna, in relatia dintre un barbat si o femeie intervine o anume tensiune sexuala, greu de definit, indiferent de cine dintre cei doi o creaza si indiferent ca acea tensiune e abia perceptibila; astfel, relatia aceea capata accente de flirt si, indiferent cat ar fi de amuzanta si placuta, ea nu mai este  prietenie. De multe ori, si prieteniile intre femei sunt greu de inchegat, femeile neputandu-se devota acestor prietenii si avand un spirit critic mai ascutit decat al barbatilor (nemaipomenind aici trairile complet diferite ale femeilor si competitia acerba dintre ele). Dar admir, fara rezerve, prieteniile de-o viata stabilite intre barbati si mi-as fi dorit sa pot sa fiu parte intr-o astfel de prietenie.

Eu sunt sigura ca pot fi un prieten bun si inca mai caut acel prieten bun. Inchei prin cateva cugetari despre prietenie exprimate de-a lungul timpului:

- Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima (Gabriel Jose García Marquez);
- Toti oamenii te aud cand vorbesti; prietenii insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte (Anonim);
- Bucuria omului e omul. Intre ei se infiripa prietenia, care umple cel mai intins desert al sufletului nostru. A iubi si-a fi iubit, iata taina fericirii! (Bossuet);
- Cel care n-a simtit niciodata farmecul unei prietenii sincere si dezinteresate, nu cunoaste toata fericirea pe care un om o poate primi de la un om (Jung);
- De mi-ai numi o mie de comori, acestea toate nu pretuiesc cat un adevarat prieten (Sf Ioan Gura de Aur);
- E mare mangaiere la vreme de restriste sa te afli langa cineva pe care sa-l doara inima pentru tine (Cervantes);
- Eu am pe prietenul meu in mine si eu sunt in el (Toma d'Aquino);

2 comentarii:

  1. Mi-a plăcut cum ați scris, un articol frumos structurat, bine documentatat și util de citit. Nu prea am ce adăuga. Mă gîndesc doar la niște nuanțe, dar nu știu dacă le voi expune bine. Cred că pot fi și prietenii între bărbați și femei în situații specifice, de pildă cînd diferența de vîrstă dintre ei este foarte mare sau cînd sînt separați de distanțe uriașe. Apoi ideea de flirt parcă sună peiorativ, mai ales că există bariere de conveniență și respect și sîntem ființe raționale. Acele tensiuni sexuale sînt firești cred, dacă nu sînt exacerbate, ele ne animă pînă la urmă viața. Mă gîndesc că e tot o formă de prietenie, dar cu alt grad și mai expusă dar care poate fi la fel de specială atîta timp cît nu s-a întîmplat nimic și se va chema altfel atunci cînd se va schimba acest lucru. Dacă o prietenie a durat 10 ani și a fost întreruptă într-o zi dintr-un astfel de motiv, cei zece ani rămîn. Și celelalte prietenii mai apropiate de un model ideal, pot fi stricate din diverse motive. Apoi la prietenia dintre doi bărbați se potrivește parcă mai bine termenul de camaraderie. Eu unul prefer să cred că există prietenii între bărbați și femei și îmi doresc asta, mai ales că în ziua de azi se scot în evidență tot mai mult relațiile între persoane de același sex și aproape că sînt promovate.

    RăspundețiȘtergere