Plimbare matinală în pădurea de tei în floare

Duios se trece printr-o pădure de tei în floare
cu gândurile alene încurcându-ți-se prin iarba înaltă,
firava și mlădia iarbă a fiarelor
deschizătoarea inimilor ruginite întîmpinat.

În zorii zilei, doar fluier de mierle  închinat ție
și roua ce-ți udă pielea făcând-o să se înfioare.

Parfumul din aer e-atât de blând cu firea
apasându-ți pleoapele închise ca mâna mamei
pe care întotdeauna ai purtat-o în tine.

Calci și ridici piciorul, speriat de atingerea pielii
pe blănița țepoasă a ariciului mamă
plimbâdu-și puii pe aceeași cărare cu tine
povestind despre mirosurile minunate ale lumii.

Simți vraja în aer oficiată de razele soarelui
fiind un Dumezeu mai mic în lumea ce ți se supune
vrerii care e blândă ca parfumul
bandajându-le blând nemulțumirile.