pescuiam în apele adânci ale mării liniștea
nici o tulburare a lumii nu ajungea până la mine
valuri, vremelnice valuri izbeau în pontonul șubred
ațâțat deasupra mării de părelnici stâlpi putrezi
ghemuită mă concentram să nu muște prada
în aer mireazma serii apăsa ca mătasea
cerul pierzându-se cu totul în mare
iubirea-mi era purtatată pe brațe de ultimele raze
ațipind în siguranță, legănată de vise
în depărtare, argonauți în nenumărate corăbii
se întreceau în căutarea molaticei lâne
de aur era și orizontul, dacă nu cumva aceea
era culoarea iubirii furișându-se pe sub privirile mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu