Lumea prin care am colindat în 2011, ori ce-am mai citit

Motto: “O carte buna te lasa putin epuizat atunci cand o sfarsesti. In timp ce o citesti,  traiesti concomitent mai multe vieti.” (William Styron)

A trecut și 2011 și pot să spun despre el că a fost unul dintre cei mai buni ani pe care i-am avut vreodată. Tot ceea ce mi-am dorit s-a-nfăptuit, chiar așa cum am gândit-o: mi s-a publicat cartea (chiar dacă doar un amărât de manual) care zăcea în sertar de cinci-șase ani și nu credeam că va vedea vreodată lumina; m-am apucat să țin un blog la sugestia unei amice de face-book pe care azi nici n-o mai am în listă, dintr-un orgoliu prostesc (al meu, evident). 

Articolașele astea, chiar așa nătânge și neterminate, m-au bucurat de fiecare dată când m-am încumetat să scriu vreunul, pentru că, arareori, mi-au ieșit și idei interesante și m-au pus în contact cu lumea. M-au ajutat să mă cunosc mai bine, să mă definesc mai bine și să leg amiciții. Chiar mi s-au publicat câteva dintre ele și am avut ocazia să citesc zecile de comentarii exprimate la fiecare dintre ele, iar așa am putut să fac și o comparație între ce cred eu despre subiectul în cauză și ce cred alții.  Cel mai mult mi-a plăcut că lumea mi s-a arătat într-o altă față decât cea pe care i-o știam. Și cel mai important lucru pe care l-am dobandit anul acesta a fost seninătatea interioară perpetuată alături de încrederea că rolul nostru în a ne determina viața nu este deloc neglijabil, dacă reușim să ne convingem de asta.

Cu alte cuvinte, în anul care tocmai trece am plantat niște semințe, iar cu ele s-a-ntâmplat după pilda Semănătorului.  Cele pe care le-am văzut crescând m-au umplut de bucurie, iar celor pe care le-am  văzut uscându-se le-am urat de bine la întoarcerea în lumea fără întoarcere, consolându-mă că lumea ideilor e mare și nu toate ideile capătă o șansă. 

Am citit și anul asta, deși nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit, căci face-book a știut să mă ademenească și să-mi consume mai mult timp decât ar fi trebuit să-i dăruiesc. Dar și aici am întânit câțiva oameni cu o gândire scăpărătoare, alți câțiva foarte talentați, câțiva doar gureși și mulți prietenoși pur și simplu, în a căror companie îmi place să mă pierd, căci ei dăruiesc din prea plinul lor și altora. Mai mult, câțiva dintre ei m-au onorat cu încrederea de a-i cunoaște personal. 

Și a fost un an de zile, și a fost un an de nopți. Iar când nu am mers alături de voi, am petrecut în compania unor oameni pe care mi-ar fi plăcut să-i cunosc, dacă nu ar fi urcați pe piedestalul pe care stau autorii (și dacă unii n-ar fi devenit poveste între timp). Iar lumea prin care am colindat în 2011,  fără discriminare,  de la unul la altul,  a trecut și pe la:

- Ion Vianu: Amor intelectualis, citită în noaptea revelionului trecut;

- Ortega Y Gasset: Studii despre iubire, recitită de anul trecut, când mi-a plăcut foarte mult; apoi, Tema vremii noastre și Psihologia maselor;

- Antonio Lobo Antunes: Ordinea naturală a lucrurilor; nu citisem nimic din el, deși nu m-a impresionat în mod deosebit;

- Jose Saramago cu: Eseu despre orbire, Eseu despre luciditate, Fărâme de memorie, Peștera, Pluta de piatră, Memorialul mânăstirii, Intermitențele morții; Saramago tare mi-a plăcut!

- Ethan Howke: Miercurea cenușii; prea frustă pentru mine;

- Bohumil Hrabal: L-am servit pe regele Angliei și O singurătate prea zgomotoasă, de care m-am îndrăgostit  iremediabil; tare-mi doresc să mai găsesc ceva de el pe la noi!

- Aldous Huxley: Minunanta lume nouă; reîntoarcere la minunata lume nouă;

- Osip Mandelștam: Versuri;

- Rainer Maria Rilke: Cântece cu îngeri și Cartea imaginilor;

- Italo Calvino: Dacă într-o noapte de iarnă un călător;

- Andrei Pleșu: Despre frumusețea uitată a vieții și Față către față: Întâlniri și portrete;

- Ilf și Petrov: Vițelul de aur și Douăsprezece scaune;

- Doris Lessing: O coborâre în infern, Al cincilea copil, Memoriile unei supraviețuitoare și Povestiri africane;

- John Updike: Intoarcerea lui Rabbit;

- Andrei Makine: Iubirea omenească, Muzica unei vieți, Testamentul francez, Femeia care aștepta, Franța pe care uităm s-o iubim, Requiem pentru Est, Crima Olgăi Arbelina, Pământul și cerul lui Jaques Dorme, Viața unui bărbat necunoscut, Pe vremea fluviului Amur și Fiica unui erou al Uniunii Sovietice; cu Makine a fost  dragoste la prima...citire și cred că pot să afirm că este prozatorul meu preferat în momentul de față. Cred că se bate, cumva, cu Amos Oz, dar el iese învingător, dacă mă gândesc bine!

- Amos Oz: Să cunoști o femeie, Scene de viață campestră, Fima și Odihnă desăvârșită (căci pe celelalte i le-am citit anul trecut);

- Ernesto Sabato: Tunelul; plăcut!

- Miguel de Unamuno: Ceața; plăcut, de asemenea!

- Livius Ciocârlie: Paradisul derizoriu; (n-o citisem la vremea ei);

- Matei Călinescu, Ion Vianu: Amintiri în dialog; tare mi-aș dori și eu o asemenea prietenie!

- Herta Muler: Omul este un mare fazan pe lume (cărțile ei care mi-au plăcut i le-am citit înainte de Nobel);

- Teo Bobe: Cum mi-am petrecut vacanța de vară și Contorsionista. Pe Teo îmi doream să-l citesc încă de la apariția vacanței, dar nu știu cum de s-a făcut că nu mai apucam! Și a fost o revelație, iar acum, pot să spun că, pe alocuri, îmi place mai mult decât Cărtărescu! Îl voi urmări îndeaproape (ca autor, evident)!

- C.J. Cella: Stupul și Familia lui Pascal Duarte;

- Octavian Paler: Viața ca o coridă, Deșertul pentru totdeauna și Caminante - toate recitite;

- Peter Beagle: Ultima licornă, a câta oară recitită?

- Gore Vidal: În căutarea regelui;

- Nina Berberova: Trestia revoltată, Funcționarul nebun și Actorii;

- Antoine de Saint Exupery: Micul prinț (nici nu mai știu când am citit-o întâi)!

- Jonathan Coe: Casa somnului;

- Kafka: Castelul;

- Dan C. Mihăilescu: Și așa mai departe; 

- Alexandru Dragomir: Semințe;

Și ultimele pe listă, cu care mă lupt acum sunt:

- Mircea Cărtărescu: Zen

- Lucian Boia: Capcanele istoriei.

Au mai fost câteva pe care le-am început, dar nu le-am mai terminat și e puțin probabil că le voi mai termina vreodată.

Evident că aș fi putut fi mai consecventă și aș fi putut citi mai mult, dar n-am de gând să plâng după ziua de ieri, când mi-o pot construi pe cea de mâine după ideile mele de arhitectură în materie de lectură, dacă pot zice așa. Dar, una peste alta, lumea pe care am colindat-o anul acesta a fost pe placul meu, iar, în materie de literatură, aștept potecile pe care voi rătăci într-o plăcută reverie la anul. Am o singură nehotărâre: ce să citesc în seara de revelion ca să-mi placă?