nicăieri și oriunde - asemănătoare și neimportante
vorbind despre spațiul care nu prea ne doare;
niciodată și întodeauna - ce precise devin
când ne raportăm la ele viața
numărând firele de timp prin urzeala deasă
a prea înțesatei noastre istorii personale...
între spațiul și timpul cu zgârcenie dăruite
munca noastră de țesători harnici hotărăște totul,
crezând că fatalitatea lucrează mai mult.
Doamne, ce bine ne-ar prinde uneori,
să putem deșira, asemenea Penelopei,
pânza ce povestește totul despre noi,
luând-o de la capăt ori de câte ori
nu ne plac grosimea, finețea, ori culoarea țesăturii,
ori de câte ori ne prinde înțelepciunea din urmă,
ori de câte ori brațul timpului ne apucă de umăr
întorcându-ne spre clepsidra goală...
niciodată și întotdeauna: ce precise devin!
inspre Timp am invatat sa alergam adesea
RăspundețiȘtergereintr/un tren calator cu halte
pe partea dreapta de inima
nu ne doare necunoscutul
nici macar aduceri aminte nu mai vrem sa fabricam
suspendati intre doua apusuri
prindem rasariturile de incheietura mainilor
pana la zbor
cale de o respiratie
pasari isi abandoneaza umbrele
sa incropim din ele
noi
oamenii
aripi
maturam prin clepsidre
urmele zadarniciei
cat de fireasca ramane
totusi
daruirea