o trompetă spartă nu mai convinge pe nimeni de delicateţe

o trompetă spartă 
nu mai convinge pe nimeni de delicateţe
o buturugă nu a legat niciodată vreun rod
zilele care au apucat să treacă ştii că-s pierdute
dar nu simţi nici o tulburare lăsându-le să plece
atât de alene, atât de îndărătnice
încât  ele nu se pot hotărî să se afunde
în noaptea sorbindu-le fără întoarcere
nici nostalgia nu se lasă trecută puntea viselor
precum grădinile minţii  în alte primăveri devreme
în care nimeni nu mai plantează nimic

la început de anotimp ca la sfârşitul lui
nu te-ai mai simţit niciodată.