am să îmbrac rochia cea mai roşie din oraş
de poalele ei agățase-vor priviri străine
tinereţea se va întoarce cu faţa către mine
oamenii îmi vor sorbi în ochi seninul buclucaş.
am să-mi pun în păr trandafirii cei mai roşii
și-am să mă-nconjur cu roiuri de fluturi arămii
nimeni nu va afla ce doruri port cu mine
ceilalți vedea-vor doar femeia multelor bucurii.
cu pașii mei egali trecând am să-nroșesc
înserările, sau zorii zilelor, sau amiezile târzii
voi purta plutind prin oraș dorințele, visele
femeilor, fetelor, bătrânelor ce nu pot îndrăzni.
Frumos! Alte cuvinte nu-si mai gasesc locul...
RăspundețiȘtergereMulțumiri!
RăspundețiȘtergereMi-am propus pentru anul acesta să memorez câte o poezie pe săptămână - să nu mă plictisesc după următoarele apocalipse :) Iată că am găsit subiectul primei săptămâni! :)
RăspundețiȘtergereEntckidu
Mulțumesc, sunt flatată! :)
RăspundețiȘtergere