what was that?!




joi, 18 iulie 2013

Vânătoare de speranțe



Îmi cheltuiesc bună parte din zi,
invadând viețile celorlalți
când ei nici nu se-așteaptă.

Femeie curioasă,
le cotrobăi prin sertarele inimii
căutând înverșunată punctul vulnerabil,
nevenindu-mi să cred ce vizibil devine
după ce l-au ascuns mai bine de mine.

Explorând,
mă-ngrijorează pânzele de păianjen
ancorate bine in  inimi tinere,
acolo unde sângele  ar trebui, firesc,
să clocotească, pornind motorul lumii,
dar nu, ventriculele lor
pompează  atâta verde ranchiună
cât să otrăvească rădăcinile lumii
pentru vecie și mult după aceea,
mărind deșertul și înstrăinarea.

Ce fac, știu, e zădărnicie,
dar, dacă o singură speranță
mai e prizonieră într-o inimă vie,
am să o caut.
Eu am s-o caut.



vineri, 5 iulie 2013

Pantofii balerinei


Exersez tot mai des ieșirea din scenă,
deși niciodată nu-mi iese.
Când dau să pășesc în culise
brațele lungi ale vieții mă trag înapoi
zvârlindu-mă-ntre oamenii care aplaudă,
aplaudă în neștire biata mea prestație de scenă.
Eu știu, dar ei nu,
cum imi măsor timpul în fiecare zi
și îl găsesc din ce în ce mai scurt;
niciodată, dar niciodată, nu s-a lungit
măcar cu o milionime de secundă,
de lunea până duminica următoare
timpul meu curgând înapoi, din doi în doi
din șapte în șapte, noapte de noapte.
Dar nu, se pare că scena e neîndurătoare
cât timp am în picioare pantofii balerinei.