Timpul

nu știam ce prieten mi-a fost timpul
învățător întotdeauna;
de la el am deprins că, grăbindu-mă,
nu fac decât să mă apropii mai repede
de timpul mărginit
de unde nimic nu mai are întoarcere;
tot de la el știu
că dragostea mea nu-i de pe acestă lume
de aceea nu am cum să-i ating pleoapele
și apăsat să i le sărut înainte de culcare
în fiecare noapte care trece în lipsă-mi;
tot timpul mi-a lăsat în urmă neîmplinirile
forțându-mi perspectivele
dincolo de ce puteam să sper
frângându-mi din când în când câte-o aripă
ce nebunește cuteza prea sus;
timpul, tot el mi-a stabilit o măsură
ca limită a limitei mele;
timpul mi-a fost întotdeauna totul
din păcate am aflat-o prea târziu.