suspendare între lumi paralele

ai de dat şi nimeni nu se-ncumetă să ia.
 ai de iubit şi nimănui nu-i trebuie.

pierdute dimineţi
alunecă firave  pe lângă tine
neştiind cum să le aprinzi soarele.

inima fiicei rătăcitoare
nu arde cu flacără mare,
iar licărirea slabă
nu mai atrage pe nimeni. 

într-o zi, n-ai să-ţi mai dai seama
dacă eşti pe cale să te naşti,
ori ai murit fără să prinzi de ştire.

spre niciunde vor luneca grăbiţi
oamenii în care aveai încredere,
uitând că te-au cunoscut vreodată.

simţi doar o mare de durere
și mângâiere de niciunde.

toate drumurile
spre înapoi îţi sunt refuzate
spre înainte ...
spre înainte...