a te simți

ca o ramură uscată mă simt
iubirea-mi nu mai prinde muguri
doar pâlpâie cu flăcări vineții, reci
nemaiîncălzind nicio inimă.

solitară într-o lume de fluturi mă simt
interferați cotidian în gândurile mele
nemaifluturându-mi în stomac
doar diafan împânzind aerul 
împărțit generos între ei și mine.

cu chirie în propria mea viață mă simt
mascându-mi cu vechi dantele de-mprumut
camerele în care-mi culc seara visele
dar, vai, știință să le-ncălzesc nu mai am
iar ele nu mai au puterea să zboare...