Seară cu Bach

seară pe sfârșite înainte să fi-nceput cu adevărat.
dintre toate dorurile doar pe cel de neființă-l poți numi
ascultându-l pe Gould cântând variațiunile Goldberg,
ca pe ultimele sale legături cu viața.
te cuprinde un dor, dar nu știi de-i dulce ori de tot amar,
nici nu are cine să-te-nvețe despre miracole.
nu știi ce și de la cine aștepți, dar știi sigur că nu va veni,
după cum știi că nu știi dacă ți-ai dori cu adevărat să vină.
te-ntorci spre-nchipuirile din tine prospectându-le,
așa cum în tinerețe îți cercetai opțiunile, neștiind să alegi.
din ce-a rămas nimic nu mai e nou în tine, 
aurul e-acolo, dar fără patină pare gablonz,
iar tu mai ești doar timpul năruit din amintirile tale.