Între oglinzi

din când în când trebuie să constat
că-n jur întâlnesc doar oglinzi nesincere,
cu argintul învechit, ciobit, mincinos,
privindu-mă, deopotrivă, din dreapta, din stânga,
arătându-mi doar materia trecătoare,
îmbolnăvită de-o grozavă superbie.

pe rând, în imaginea contrafăcută, fără voia-mi,
par autor nevrednic și actor părăsit de talent,
ființă și formă, obiect și negare,
iar iluzia nu-mi parține, nu ne-aparține,
mai mult decât clipa aneantizată.