decembrie

alungați-l pe decembrie de la fereasta mea,
prezența lui rost nu-și mai are,
timpu-ntre noi e spart în țăndări mici
pulverizând orice cărare. 

oricât ar căuta, nu-i meșter pe lume 
măiastru pentru-a le lipi din nou,
buzele mele nu-i vor deplânge soarta
și n-am să-l fac pe decembrie erou.

nici urmele-mi  nu-l vor striga
călcându-i praful înghețat, străveziu
țineți-l, de puteți, ascuns pe vecie,
nimeni nu va afla că s-a făcut târziu.