Nu-nvățăm nimic de la
anotimpuri,
deși atât de firesc ne demostrează
că primăvară după vară nu se
poate,
nici toamnă după iarnă
iar mugurii, dacă-nfrunzesc,
au soartă doar îngălbenirea.
Preatrecători fiind nimic nu-nvățăm
din a netrecătoarelor
petrecere,
măreția depășindu-ne
înălțimea privirilor
ridicate abia părelnic,
iar cerurile arătându-se inaccesibile
celor ce niciodată n-au visat la
zbor.
De fiecare dată, Cineva
ne tot clădește, ne replămădește
punându-și ne-ncetat
speranțe
că următorii, poate,
vor dori să învețe din
semnele
plantate acolo pentru ei,
dar jalnica noastră plămadă,
ignorând creația, lasă lumea în urmă,
pierzându-se în neantul
atât de la-ndemână...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu