Așa cum alții se tem de ger,
eu mă tem cel mai tare de
sminteală,
de firescul uitării de sine
urmând dorințele adormite,
de irumperea gurilor negre,
nesătule
pe care de ani
le-am izgonit în noapte.
Așa cum alții se tem de
singurătate,
eu mă tem de uitarea
cea așternătoare de negare
peste tot binele
ce vreodată s-a făcut pe
pământ.
Așa cum alții se tem de
ceilalți,
eu mă tem de mine cea
necunoscuta
cea în negură păstrata
căreia nu i-am dat voie
niciodată
la lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu