salcia uscată din mine a-nflorit azi dimineață din nou fără să-mi dea de știre că mugurii pot apărea din senin și tot în senin se pot pierde... mări de verde crud m-au invadat înțelese să-mi deturneze nostalgiile amorțirile și negările, trezindu-mi visele uitate de veacuri... pare că primăvara toamnei mele va-nvăța că există patrii unde iarna nu cade niciodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu