îndrăgostiri

ne îndrăgostim de ideile unui om
până când ideile acelea
ne conduc la omul
pe care-l iubim și fără idei
devenindu-ne
așa cum numai iubirea poate face
indispensabil.

ne îndrăgostim de chipul unui om
până când într-o zi zărim omul chipului
ajungând să-l urâm
toate vorbele-ntre noi
devenind disonante
nemairăspunzându-și.

ne putem îndrăgosti de un timp
pe care, căutându-l
nu-l mai regăsim printre vremile noastre
deși-l iubim
pentru ceea ce el a însemnat cândva 
doar pentru noi.

ne îndrăgostim, ne trece și
până să uităm
iubim din nou fără alegere
cum singură iubirea 
ne sugerează că trăim.