Mâine

Motto:
"Grăbite ca şi apa, şi repezi ca un gând
Ce-aleargă prin pustiuri  fug zilele-mi puţine
Şi totuşi două zile indiferente-mi sunt -
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine."
(Omar Khayyam)

O veche zicătoare românească ne învață că nu e bine să lași pe mâine ceea ce poți face azi. Meditând la aceste câteva cuvinte, poți dezvolta o adevărată filosofie cu privire la ziua de mâine. Pentru că viața, nu în puține cazuri se poate termina după ziua de azi și, în această idee, e bine să lași lucrurile puse la punct   pentru a nu le complica existența celorlalți, dar și pentru a fi gata în orice moment să-ti închei socotelile cu viața. Poimâine, ziua de mâine va deveni și ea istorie și nu va mai conta, principiul care stabilește asta fiind că totul trece, Heraclit având dreptate că  nu te poți scălda de doua ori în apele aceluiași râu. Ziua de mâine nu trebuie să îngrijoreze, ea va veni oricum. Dar, până atunci, ziua de mâine contează.  Ceea ce nu se poate spune și despre ziua de ieri, prin urmare, nu voi vorbi aici și despre ea, căci înseamnă deja istorie, iar istoria nu mai înseamnă decât  experiență.

Daca ar fi să ne închipuim ziua de mâine, majoritatea ne-am gandi la o zi  în care soarele răsare și pentru noi, vom fi plini de sentimente mai bune, iar disperarea pe care am simțit-o azi va dispărea ca prin minune. Pentru cei  mai mulți, ziua de mâine este însăși speranța, întruchipată, pentru fiecare, în alt mod. Speranța  de mâine este gândită ca o șansă cu care  nu te-ai mai întâlnit până atunci. Cei grav bolnavi speră că mâine li se va descoperi leacul vindecător și vor fi, din nou, sănătoși. Cei care s-au trezit, într-un tarziu, că viața le-a scăpat printre degete și nu au reușit prea multe pentru ei, au posibilitatea să mai corecteze câte ceva, chiar dacă nu esențial,  având ocazia să câștige sentimentul de liniște interioară. Cei care au făcut tot ceea ce a depins de ei, dar nu pot scăpa de un sentiment de ratare, speră că, de mâine, viața lor va lua o altă turnură și va căpăta o alta anvergură, reușind să-și pregătească ieșirea din scenă pe care și-o visează. Mamele care n-au reușit să aibă copii, speră că ziua de mâine va începe pentru ele dându-le vestea mult așteptată. Oamenii suferinzi de singurătate speră că mâine le va aduce prietenii/partenerii pe care-i visează. Cei care vor să se îmbogățească speră că mâine vor trage lozul câștigător și prosperitatea se va instala și în casele lor. Cu puțină șansă, mâine poate rezolva orice, pentru oricine, condiția fiind să atingem ziua de mâine!

Pentru mai puțini, ziua de mâine transformată în azi,  poate degrada în așa fel lucrurile încât viața de până atunci să fie dată peste cap cu totul, și-atunci iar ne-aducem aminte o zicatoare românească (căci se pare ca poporul român are zicători pentru orice, încât te miri că, având atâta înțelepciune, o duce totuși atât de prost!), că nu aduce anul ce aduce ceasul, demonstrând cât de intempestive pot fi evenimentele în existența noastră.  

Simplificând, mâine ne menține întotdeauna opțiunile deschise, mâine ne susține să îndrăznim să mergem mai departe, ne ajută să ne fixăm ținte de atins, ne ține în viață mințindu-ne, agățându-ne de speranță, ne  sugerează un sens atunci când nu mai găsim niciunul în ceea ce trăim. Mâine se asociază sentimentelor pozitive, anotimpului cald și culorilor blânde. Mâine se asociază speranței, și șansei și triumfului. Mâine se asociază vieții de după viață, pentru că nu crezi că viața se poate opri la azi. Mâine îți rotunjește viața și îi conferă o formă consistentă. Totul este să ajungi la mâine căci, după cum și poetul zicea:

Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.