Știu bine că azi nu vei mai veni, e deja seară
și soarele a coborât de ceva vreme prin spatele copacilor, spre o linie a
orizontului care se tot îndepărtează. N-ai venit nici ieri, nici alaltăieri,
niciodată în ultimul an de așteptare. Care a urmat altui an de așteptare, ba
chiar mai multor ani. Ai întârziat într-atât încât nici nu mai știu bine pe
cine aștept și cum arăți, ai devenit doar o imagine neclară a dorințelor mele. Mai
știu că n-a depins de tine, n-a depins de niciun om știut sau neștiut, dar
speranța mea avea nevoie să rămână vie, așa că încă te aștept.
Ultima dată când ai venit la noi în oraș era
într-o iarnă umedă și lâncedă, cu zile murdare ca niște dâre pe un geam
îngălat, nespălat de ani. Eram doi oameni singuri, deși fiecare trecuse bine de
cincizeci de ani. Mă invitaseși într-o cafenea la fel de mohorâtă, la orele
înserării, după ce străbătuseși hăbăuc centrul trist al Bucureștilor care pare
că nu așteaptă niciodată pe nimeni, fiindcă îi suntem de ajuns doar noi, bucureștenii
mai vechi sau mai recenți. Era să nu te recunosc nici atunci, dar poate că memoria
mea era mai proaspătă, iar nerăbdarea ta mai tânără.
Nu cunoscuserăm într-o toamnă caldă și blândă, deja
sunt zeci de ani în urmă, cu totul întâmplător, în gara ponosită a Sinaiei, eu cerându-ți
o informație pe care o puteam afla cu ușurință și din mersul trenurilor, dar
chipul tău plăcut, senin și evident aerian, m-a îndemnat să te abordez cu un pretext. Am mai schimbat câteva vorbe,
am făcut un schimb grăbit de telefoane, căci trenul tău tocmai intra în gară,
iar eu mi-am notat numărul tău de oraș de provincie într-o agendă miniaturală
care, pe atunci, nu lipsea din poșeta niciunei femei. Te-am sunat de câteva ori
în acea toamnă a lui 90, dar nimeni nu mi-a răspuns niciodată la telefonul fix
pe care l-am lăsat să apeleze îndelung. Până în preajma Crăciunului când mama
ta mi-a răspuns că plecaseși, îți căutaseși norocul pe un alt continent. I-am
lăsat totuși, într-o doară, numele și numărul meu de telefon, la care nu mă
așteptam să te aud sunând vreodată.
(...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu