Despre durerea fericita si fericirea dureroasa...

Par simple jocuri de cuvinte, la prima vedere, dar voi incerca sa va conving ca, intre cele doua stari/sentimente, exista diferente uriase prin ceea ce le induce si prin asteptarile pe care le ai in urma trairii lor.

Starea de durere ar trebui, in mod obisnuit, sa fie incompatibila cu cea de fericire: sentimentele sunt complet opuse, iar tu iti poti pune intrebarea: cum naiba sa te simti fericit, cand esti indurerat? Uite ca se poate; ceva iti produce durere, dar tu esti totusi fericit/multumit ca ai facut tot ceea ce ai putut ca sa imblanzesti acea durere; ori ai incercat s-o inlaturi si incercarile respective ti-au dat starea de satisfactie ca ceea ce era posibil din partea ta a fost facut; iar tu poti sa fii fericit ca ai avut sansa aceea; sa suferi cu stoicism pentru ceea ce ti-a fost dat, pentru ca esti impacat si poti suporta acea durere ca si cand ar fi parte a durerilor subintelese.

In urma unei astfel de dureri te simti asistat si iubit, si gasesti puterea sa mergi mai departe. E cazul in care ai vrut, ti-a reusit, dar lucruri independente de vointa ta si-au pus amprenta. In urma unei astfel de dureri nu ramai mahnit, ci impacat.

Poti ajunge sa traiesti aceasta stare  cand soarta este implacabila, dupa ce pierzi persoane dragi, dupa ce constientizezi ca asa a vrut Dumnezeu.  

Fericirea dureroasa e un fel de vraja, data de diferentele dintre: a fi si a nu fi, a avea si a nu avea, a vrea si a nu putea; o stare de fericire dureroasa in care lacrimile nu iti cad si se consuma in locul in care au izvorat; fericit, dar indurerat.  Desi esti fericit, fericirea ta nu e deplina, are in ea un ce care doare. Lucrul pe care ti-l doresti cel mai mult nu se poate implini fara suferinta altcuiva, fara sa incalci regulile morale si sociale, fara a parea deplasat.

Lucrul pe care il doresti este in fata ta, depinde de tine, n-ai decat sa intinzi mana si sa-l apuci, dar ceva te retine, de parca te-ar arde. Caci devii constient ca, daca o faci, din fericit te poti transforma in nefericit.
Fericirea dureroasa, din acest punct de vedere, pare de o mie de ori mari rea decat durerea fericita: sa vrei, sa poti, sa depinda de tine, dar sa stii  ca daca indraznesti, vraja se spulbera, iar tu te trezesti din printesa imbracata in haine scumpe, in zdrentaroasa lapidata. Sa stii ca, tot ce iti ramane de facut e sa visezi. Numai in acel vis esti fericit, dar, dupa trezire, doare. Voi ati trait o astfel de stare?