bătuse de miezul nopţii
când am deschis ochii, iar tu
şedeai aplecat pe marginea patului
părând că meditezi, ori poate,
somnambulește rătăceai
într-o lume inaccesibilă mie.
o rază îţi îmbrăca regeşte faţa
cu chipul purificat al ideii
încât înduioşată am vrut să ating omul
despre care în stelele mele sta scris
să nu-l întâlnesc niciodată.
tresărind vehement la atingerea mâinii
te-ai scuturat de mine ca de-o povară
şuierându-mi înfrigurat:
nu mă mai iubi cum crezi tu,
iubeşte-mă cum îmi trebuie mie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu