Visul

Visul

aurie înserare

singură într-un oraș străin,

traversând nedumerită

un labirint medieval.

un stol de lilieci cu chipuri de pasăre

salutându-mi în zbor pașii nesiguri, speriați.

ca-ntr-o vrajă,

mai târziu,

cetatea necunoscută mie,

mi-a-ndreptat spre stânga privirea și

marea răsărită de niciunde,

cu largă plajă pustie,

într-o tăcere deplină,

m-aștepta fără gânduri.

era clipa,

era ceasul,

era ziua

iar eu nu știam.

era visul.