Motto: "Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”Radacinile raului sunt vechi de cand lumea, dar optiunea pentru patrunderea lui in cotidian a fost lasata liberului arbitru al oamenilor. Povata lui Dumnezeu data lui Adam si Evei: „Să nu mâncaţi din el (din pomul cunostintei binelui si raului), şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi" era menita sa atentioneze asupra tuturor consecintelor ce deriva din frecventarea raului. De buna seama, nu la moartea fizica facea El referire, ci la cea spirituala. Interdictia a fost incalcata in baza liberei optiuni si astfel s-a produs intaia moarte spirituala din istoria omenirii.
Trecusem prin biblie fara sa observ citatul din motto si l-am remarcat pentru prima data citind "La Rasarit de Eden" a lui Steinbeck. Dezbaterea acestei fraze intre chinezul Lee si Samuel Hamilton, in care interpretarea citatului a luat ani de zile unui grup de chinezi batrani si intelepti care au studiat diverse variante ale Bibliei si au gasit ca sensul cel mai apropiat si mai exact era ca e in putinta omului sa stapaneasca pacatul daca vrea, ca i se lasa aceasta optiune, m-a pus pentru prima oara pe ganduri: deci este in puterea noastra sa stapanim raul! hmmm!
Trecusem prin biblie fara sa observ citatul din motto si l-am remarcat pentru prima data citind "La Rasarit de Eden" a lui Steinbeck. Dezbaterea acestei fraze intre chinezul Lee si Samuel Hamilton, in care interpretarea citatului a luat ani de zile unui grup de chinezi batrani si intelepti care au studiat diverse variante ale Bibliei si au gasit ca sensul cel mai apropiat si mai exact era ca e in putinta omului sa stapaneasca pacatul daca vrea, ca i se lasa aceasta optiune, m-a pus pentru prima oara pe ganduri: deci este in puterea noastra sa stapanim raul! hmmm!
Raul este, prin urmare, inceputul tuturor pacatelor; de aici pornesc rautatea, egoismul, orgoliul, frica, suferinta, mania , nebunia, boala si cate-or mai fi ele!
In mod normal, nevoia de a face rau n-ar trebui sa fie nativa, dar pare ca este, urmarind manifestarile de rautate care apar chiar si la copiii mici, evident, fiecare dupa puterile lui: chinuirea animalelor, trasul de par, muscaturile, zgarieturile.
Structura sufleteasca pe care o am nu reuseste sa inteleaga rautatea, cu atat mai mult cu cat mie orice fel de rautate mi se pare gratuita. Atat timp cat sub soare este loc pentru toata lumea, cat nimeni nu castiga nimic prejudiciindu-l pe altul, cand rautatea este un sentiment negativ si injositor, de ce sa faci rau?!
Nu e mai putin adevarat ca am observat la altii rautatea ca mod de viata si o consider o abordare pernicioasa si defectuoasa; este modul cel mai sigur de a-ti asigura o viata mediocra, limitata, periculoasa si irosita. Boala sufletului tau, caci rautatea sufletului este o boala, iti va nimici psihicul si corpul concomitent, iar parcursul tau prin viata va fi al unei stafii roase de umori negre.
Dar poate n-am fost suficient de explicita asupra a ce inseamna rautate! Pai uite ce inseamna: sa nu suporti ca altul are mai mult decat ai tu; sa urasti ca altii sunt mai favorizati de soarta; sa urasti ca altii arata mai bine, ori ca au avut mai mult noroc; sa stii ce este bine si ce s-ar cuveni, sa ti se ceara ajutorul si sa fie in puterea ta sa-l dai, dar sa n-o faci; sa nedreptatesti pe altii, pentru ca nici tie nu ti-a facut nimeni bine si ai fost nevoit sa te descurci singur in viata; sa fii egoist si sa pastrezi pentru tine ceea ce ai putea imparti cu altii, fara ca nimeni sa nu fie prejudiciat; sa fii plin de dusmanie pentru tot ce misca in jurul tau, avand impresia ca altii iti consuma aerul si-ti irosesc spatiul vital; sa-ti urasti parintii si fratii pentru lucruri minore si sa intinzi dusmanii pe zeci de ani, uneori ducandu-le in mormant; sa nu fii in stare sa-I multumesti lui Dumnezeu pentru norocul de a te fi nascut si de a vedea ce minunanta e lumea si ce lucruri deosebite poti sa faci cu viata ta si cu a altora. Si iarasi o generalizare: sa stii, sa poti, sa ai cu ce sa faci un bine cuiva, dar sa alegi sa faci rau.
Ne nastem rai?!? In aceeasi masura ne nastem si buni, liberul arbitru ne apartine cu ce facem din viata ce ne-a fost daruita! Alegand raul, alegem sa vedem partea intunecata a vietii. Facand rau, ne alegem si soarta, caci raul are efect de bumerang, intorcandu-se impotriva noastra. Pacatul pandeste la usa noastra, de noi depinzand daca-i deschidem usa larg, ori daca o zavoram mai bine.
Intre bucurie si mahnire, eu aleg bucurie; intre alb si negru, eu aleg alb; intre vremea insorita si cea innorata, eu o aleg pe cea insorita; intre bine si rau, eu aleg binele; intre prieteni si dusmani, eu ii aleg pe prieteni si incerc sa mi-i fac si pe dusmani tot prieteni. Voi ce alegeti?
In mod normal, nevoia de a face rau n-ar trebui sa fie nativa, dar pare ca este, urmarind manifestarile de rautate care apar chiar si la copiii mici, evident, fiecare dupa puterile lui: chinuirea animalelor, trasul de par, muscaturile, zgarieturile.
Structura sufleteasca pe care o am nu reuseste sa inteleaga rautatea, cu atat mai mult cu cat mie orice fel de rautate mi se pare gratuita. Atat timp cat sub soare este loc pentru toata lumea, cat nimeni nu castiga nimic prejudiciindu-l pe altul, cand rautatea este un sentiment negativ si injositor, de ce sa faci rau?!
Nu e mai putin adevarat ca am observat la altii rautatea ca mod de viata si o consider o abordare pernicioasa si defectuoasa; este modul cel mai sigur de a-ti asigura o viata mediocra, limitata, periculoasa si irosita. Boala sufletului tau, caci rautatea sufletului este o boala, iti va nimici psihicul si corpul concomitent, iar parcursul tau prin viata va fi al unei stafii roase de umori negre.
Dar poate n-am fost suficient de explicita asupra a ce inseamna rautate! Pai uite ce inseamna: sa nu suporti ca altul are mai mult decat ai tu; sa urasti ca altii sunt mai favorizati de soarta; sa urasti ca altii arata mai bine, ori ca au avut mai mult noroc; sa stii ce este bine si ce s-ar cuveni, sa ti se ceara ajutorul si sa fie in puterea ta sa-l dai, dar sa n-o faci; sa nedreptatesti pe altii, pentru ca nici tie nu ti-a facut nimeni bine si ai fost nevoit sa te descurci singur in viata; sa fii egoist si sa pastrezi pentru tine ceea ce ai putea imparti cu altii, fara ca nimeni sa nu fie prejudiciat; sa fii plin de dusmanie pentru tot ce misca in jurul tau, avand impresia ca altii iti consuma aerul si-ti irosesc spatiul vital; sa-ti urasti parintii si fratii pentru lucruri minore si sa intinzi dusmanii pe zeci de ani, uneori ducandu-le in mormant; sa nu fii in stare sa-I multumesti lui Dumnezeu pentru norocul de a te fi nascut si de a vedea ce minunanta e lumea si ce lucruri deosebite poti sa faci cu viata ta si cu a altora. Si iarasi o generalizare: sa stii, sa poti, sa ai cu ce sa faci un bine cuiva, dar sa alegi sa faci rau.
Ne nastem rai?!? In aceeasi masura ne nastem si buni, liberul arbitru ne apartine cu ce facem din viata ce ne-a fost daruita! Alegand raul, alegem sa vedem partea intunecata a vietii. Facand rau, ne alegem si soarta, caci raul are efect de bumerang, intorcandu-se impotriva noastra. Pacatul pandeste la usa noastra, de noi depinzand daca-i deschidem usa larg, ori daca o zavoram mai bine.
Intre bucurie si mahnire, eu aleg bucurie; intre alb si negru, eu aleg alb; intre vremea insorita si cea innorata, eu o aleg pe cea insorita; intre bine si rau, eu aleg binele; intre prieteni si dusmani, eu ii aleg pe prieteni si incerc sa mi-i fac si pe dusmani tot prieteni. Voi ce alegeti?
Urasc toti oamenii.
RăspundețiȘtergere