Simple întâmplări

Plecăm puțin, iar ceilalți află așa că le este dor de noi
închidem o ușă și delimităm trecutul de mâine
uităm, dând prilej zilei de ieri să se piardă
plângem bucuriile trăite prea devreme ca și când n-ar fi fost
ne numărăm ridurile și învățăm ce-i viața:
femeilor ridurile mai mici le amintesc de clipa
în care au putut, dar nu au vrut, lăsând să treacă de la ele
ridurile mai mari le-ascund bine în suflet 
câte unul pentru fiecare dată 
când au iertat și-au iubit mai departe nimicul
pe acestea ca să le vezi, trebuie să stai în preajma femeii 
să-i depeni visele tale ani întregi, să te creadă,
deschizându-se ție ca florile ciudatelor plante
înflorite doar câteva minute într-o veșnicie. 

Stând pe malul unei ape curgătoare seara
putem vedea viața scurgându-ni-se pe dinainte
Ce bună ocazie e asta! Ce bun prilej să iei aminte...